Vara la țară-George Topârceanu

Locuința mea de véră
E la țéră...
Acolo era să mor
De urît si de-ntristare
Beat de soare
Și pîrlit îngrozitor !

Acolo, cînd n-are treabă,
Orice babă
Este medic comunal.
Viața ce aci palpită
E lipsită
De confort occidental.

Nu există berărie,
Nici regie...
Doar un hoț de cîrciumar
Care are marfă proastă
Și-o nevastă
Ce se ține c-un jăndar'.

Cînd te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi:
Trec, mișcînd domol din coadă
Spre livadă
Ale satului cirezi.

Și te poartă subt escortă
O cohortă
De țînțari subțiri la glas,
Înzestrati la cap c-o sculă
Minusculă
Cu pretenție de nas...

Cînd se ia cîte-o măsură,
Lumea-njură
Pe agentul sanitar
Și-l întreabă fără noimă:
- Ce-ai cu noi, mă ?
Pentru ce să dăm cu var ?...

Ale satului mari fete
Fără ghete
Ies la garduri pe-nserat...
(Am văzut aci-ntro noapte
Niște fapte
Care m-au scandalizat !)

Lîngă foc, o babă surdă
Și absurdă
Spune, ca si alte dăți,
Tot povestea cu Ileana
Cosînzeana,
Plină de banalități.

Doarme-apoi adînc comuna...
Numai luna
Galbenă ca un bostan
Iese, mare si rurală,
La iveală
Dintr-o margine de lan.

Cînd și cînd un cîne urlă
Ca din surlă...
Carul-mare s-a oprit
Suspendat, ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit...

Dar în zori încep cocoșii
Păcătoșii,
Ca să facă iar scandal, -
Să te saturi de vieața
Și dulceața
Traiului patriarhal !

D-aia zic eu, prin urmare,
Vorbă mare:
Că de-acuma, să mă tai,
Nu-mi mai trebuie altă cură
În natură,
Să mă duceți cu alai !

Meargă pictorii la țară
Ca să piară
De căldură și de praf !
Mie dați-mi străzi pavate,
Măturate, -
Dați-mi cinematograf !

Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce să mor ațsa ?
Nu mai vreau țărănci naive,
Primitive...
Mie dați-mi altceva !

Dați-mi, dați-mi strada-ngustă
Unde gustă
Omul viața mai din plin,
Cu trăsuri, femei cochete
Și cu ghete
Încălțate cel puțin.