Alean şi amintiri ce torc,
mă-nduplecă să mă întorc
spre locul unde umbre, sori,
miros tîrziu prepară-n flori.
E fiu al toamnei sufletul.
Aci cîndva mi l-am lăsat.
Aci el a rămas privind,
în tine cum te-ai depărtat.
Stă ţintuit. Mai este viu?
Te-a aşteptat, te-a aşteptat.
Obişnuinţei s-a-nclinat
să-nveţe jalea, nemişcat.
Aici cîndva mi-ai arătat
în moartea lui de chihlimbar
un fluture încremenit,
un zbor răpus într-un cristal.
. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu