Sunt un păcătos, Părinte!-Ion Pribeagu

La părintele Vintilă 

Vine-Arvinte, cam sfios 

Şi îi spune: - Fie-ţi milă 

De un suflet păcătos

Chiar în Săptămâna Mare 

Când tot omul e smerit 

Şi posteşte cu ardoare 

Uite, am păcătuit!

- Ai furat? întreabă popa 

- Nu Prea Sfinte! Fără vrere 

M-am dat diavolului, hopa 

C-o grădină de muiere!

- Vai de mine, vai de mine... 

Greu păcat ai săvârşit... 

Însă dacă-mi spui cu cine, 

Poate fi-vei mântuit.

- Nu pot! a răspuns Arvinte, 

Să-mi fac chinul şi mai greu, 

Nu pot să divulg, Părinte, 

Că mă bate Dumnezeu!

... Era-naltă şi frumoasă, 

Părul blond şi ochii de jar, 

Gura dulce, voluptoasă, 

Dinţii de mărgăritar...

- Nu cumva ai fost cu Tanţi 

Din Smârdan, de peste drum? 

- Nu pot s-o divulg, că Domnul 

Mă trăzneşte chiar acum!

Şi-avea flori la cingătoare 

Trup de crin îmbobocit, 

Mijlocul de fată mare, 

Numai bună de iubit...

- Poate-ai fost cu Miţa Creaţa, 

Cea uşoară ca un fulg 

Din Buzeşti? - Cere-mi şi viaţa 

Însă nu pot s-o divulg!...

Durdulie, -mbujorată, 

Numai cântec, numai joc, 

Când te-a strâns în braţe-o dată, 

Ai simţit în vine foc!

- Măi Arvinte-ai fost cu Leana 

Care şade pe Neptun? 

- Sfinte, geaba-mi zgândări rana, 

Fiindcă tot nu pot să spun...

O cocoană tăinuită, 

Fruct în dragoste scăldat, 

Toată plină de ispite, 

Toată plină de păcat...

- Bine, du-te, meditează 

Şi vii mâine mai dispus, 

Domnul să te aibă-n pază! 

- Sărut dreapta! Şi s-a dus.

Ajungând în colţ, ca vântul 

S-a-ntâlnit cu Calistrat, 

Care l-a-ntrebat: - Prea Sfântul 

De păcat te-a dezlegat?

- Încă nu! răspunse-Arvinte 

Foarte vesel şi vioi, 

Dar aflai de la Părinte 

Încă trei adrese noi!