1. Când este cel mai bun moment pentru a face un lucru?
2. Cine sunt cei mai importanţi oameni?
3. Care este cel mai important lucru?
El a împrăştiat cele trei întrebări prin întregul ţinut asupra căruia domnea, cerându-le oamenilor să răspundă. Persoana ale cărei răspunsuri l-ar fi mulţumit, urma să primească o recompensă generoasă.
Deoarece nici unul dintre răspunsurile primite nu fuseseră mulţumitoare, a plecat el însuşi în căutarea lor. S-a hotărât să vorbească cu un învăţat bătrân care locuia sus, pe vârful unui munte.
Când împăratul a ajuns pe vârful muntelui, i-a cerut învăţatului să-i răspundă la cele trei întrebări. Bătrânul lucra în grădina lui. L-a ascultat cu atenţie şi apoi s-a mulţumit să continuie să sape fără a sufla vreun cuvânt. Cârmuitorul l-a privit pe bătrân şi, gândindu-se că acesta trebuie să fie foarte obosit, i-a spus: “Am să continui eu sa sap pentru o bucată de vreme. Odihneşte-te.”
Şi astfel, cârmuitorul a început să sape în timp ce maestrul se odihnea. După câteva ore, împăratul a lăsat de-o parte cazmaua şi i-a spus învăţatului: “Dacă nu vrei să-mi răspunzi la întrebări, atunci am să plec.”
Chiar atunci maestrul l-a întrebat: “Ai auzit ceva?” şi s-a uitat spre pădure. Deodată, a ieşit din pădure, împiedicându-se, un om care se ţinea de stomac. Maestrul şi conducătorul au alergat spre el şi l-au văzut prăbuşindu-se la pământ. Au văzut că avea cămaşa sfâşiată şi plină de sânge din cauza unei tăieturi profunde. Împăratul i-a curăţat rana şi şi-a folosit propria cămaşă drept bandaj. Omul a deschis ochii şi a întrebat dacă ar putea bea ceva. Cârmuitorul a alergat la cel mai apropiat râu şi i-a adus omului nişte apă. Acesta a băut-o însetat, apoi a căzut la loc şi a adormit. Învăţatul şi împăratul l-au dus pe om la coliba primului şi l-au întins uşor pe pat. Dar acum şi cârmuitorul era aşa de extenuat că a adormit şi el.
A doua zi dimineaţă, când împăratul s-a trezit, omul rănit era aplecat deasupra lui şi îl privea cu insistenţă. “Iartă-mă”, a spus el. Cârmuitorul s-a ridicat în capul oaselor şi a spus: “Să te iert? Pentru ce să te iert?” Omul i-a replicat: “Nu ne-am întâlnit niciodată, dar te-am considerat duşmanul meu. În ultimul război, mi-ai ucis fratele şi ai confiscat averea familiei mele. Am făgăduit să mă răzbun în numele familiei. Am jurat că te voi ucide. Ieri, te aşteptam în pădure să cobori de pe munte şi să mă pot, în sfârşit, răzbuna. Aşteptam de mult timp şi, cu toate astea, tu nu mai coborai, aşa că am ieşit din pădure să te caut.
În schimb, m-au văzut gărzile tale care, realizând cine sunt, m-au atacat, rănindu-mă grav. Am reuşit să scap dar, dacă tu nu ai fi avut grijă de mine, aş fi murit. Planul meu a fost să te ucid dar, în schimb, tu mi-ai salvat viaţa. Ma simt ruşinat şi foarte recunoscător. Te rog, mă vei ierta?”
Cârmuitorul era uimit. “E bine să aud ca duşmănia ta a luat sfârşit. Acum, că ţi-am ascultat povestea, îmi pare rău pentru durerea adusă familiei tale. Războiul este oribil. Te iert şi îţi dau înapoi ţinuturile. Hai să fim prieteni de acum încolo.”
Împăratul le-a ordonat gărzilor să-l conducă pe om, în siguranţă, acasă. Apoi i-a spus maestrului: “Trebuie să plec. Voi coborî de pe munte şi am să continui să caut răspunsurile la întrebările mele. Poate într-o zi le voi găsi. La revedere.”
Învăţatul a râs şi i-a spus: “Majestatea Voastră, dar vi s-a răspuns la întrebări.”
“Ce vrei să spui?” a întrebat împăratul surprins.
Maestrul i-a explicat: “ Dacă ieri, nu m-ai fi ajutat să muncesc în gradină, nu ai fi întârziat şi ai fi fost atacat în drum spre casă. Deci cel mai important moment pentru tine a fost cel pe care l-ai petrecut în grădina mea. Iar cea mai importantă persoană am fost eu, persoana cu care erai în acel moment, iar cel mai important lucru pentru tine a fost, pur şi simplu, să mă ajuţi pe mine.
Mai târziu, când a venit omul rănit, cel mai important moment a fost cel pe care l-ai petrecut pentru a-i îngriji rana, altfel ar fi murit, iar şansa iertării şi a prieteniei s-ar fi pierdut. El a fost cea mai importantă persoană în acel moment, iar cel mai important lucru de făcut era să-i îngrijeşti rana.
"Singurul moment important este cel prezent. Cea mai importantă persoană este, întotdeauna, persoana cu care te afli. Iar cel mai important lucru de făcut este, întotdeauna, acela de a face fericită persoana de lânga tine.
Ce poate fi mai simplu sau mai important?”
Împăratul s-a înclinat respectuos şi a plecat în pace.
Parabola aceasta ne învaţă că ceea ce ne revelează discernământul şi ne aduce iertarea este căutarea adevărului şi a răspunsurilor pline de compasiunea noastră în faţa suferinţei, cum ne putem deschide inimile, cum să lăsăm în spate trecutul, să trăim în momentul prezent şi să o luam de la capăt, la nevoie. Aceasta este însăşi provocarea căreia trebuie să-i facem faţă şi este ceea ce avem de făcut.
+(1).jpg)
