Stele

La steaua care-a răsărit    
E-o cale atît de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Iată un tabel cu depărtarea, în ani lumină, la care se găsesc cele mai luminoase stele de pe cer:
Steaua  Magnitudinea  Distanţa (ani lumină) Constelația

Sirius -1,44   8,6 Canis major
Canopus -0,62   312,7 Carina
Arcturus -0,05   36,7 Bootes
α -0,01 4,39 Centaurus
Vega 0,03   25,3 Lyra
Capella 0,08 42,2 Auriga
β 0,18   772,88 Orion
Procyon 0,40   11,4 Canis minor
Betelgeuse 0,45 427,47 Orion
Achernar 0,45   143,8 Eridanus
Agena 0,61  525,2 Centaurus
Altair 0,76 16,77 Acvila
α 0,77   320,7 Crux
Aldebaran 0,87   65,11 Taurus
Spica 0,98   262,18 Virgo
Antares 1,06   603,99 Scorpius
Pollux 1,16   33,71 Gemeni
Fomalhaut 1,17   25,07 Pisces Austrinus
Deneb 1,25 3229,27 Cygnus
Mimosa 1,25   352,6 Crux
α 1,35   4,39 Centaurus
Regulus 1,36   77,49 Leo
Adara 1,5 430,85 Canis major

Coloana magnitudine ne arată strălucirea stelei. Cu cît această valoare este mai mică, cu atît steaua este mai luminoasă. În tabel stelele sunt aşezate, deci, în ordinea strălucirii lor. Cea mai luminoasă este steaua Sirius din constelaţia Cîinele mare. Ea se află în emisfera sudică, avînd declinaţia de aproximativ -17° ceea ce o face vizibilă de la latitudinea ţării noastre, privind cerul către sud.
Nu toate stelele de mai sus se văd de la latitudinea noastră. Noi vedem, la un moment dat,  doar stelele aflate deasupra orizontului, adică jumătate din bolta cerească. Unele stele, fiind în emisfera australă, nu le vedem niciodată, decît dacă ne deplasăm în emisfera sudică.
Observăm că dintre stelele din tabel cea mai depărtată este steaua Deneb, din constelaţia Lebăda. Ea se află la 3229,27 de ani lumină, ceea ce demonstrează adevărul din prima strofă a poeziei lui Eminescu. Steaua Deneb are declinaţia de aproximativ 45° ceea ce înseamnă că în anumite momente ea se află la zenit, adică deasupra capului, privind spre cer de pe teritoriul ţării noastre.