Adolescență-Mihu Dragomir

Vînt, dumbrăvi şi optsprezece ani,

Stradă cu salcîmi şi cu castani.

Primăvară-n balta renăscută,

Zile ce amintirea le sărută.

 Pe nisipul plajelor de aur

Soarele ne-a întins cununi de laur.

Fata mea de Dunăre şi şoapte,

Fata mea cu păr de miazănoapte.

Fată, mijloc de violină,

Unde-i cartea noastră de latină,

Mîzgălită printre ablative

Cu distihuri şchioape şi naive.

Se arcuiau prin sălcii catedrale,

Luntrea noastră se pierdea agale

Într-o ţară de tăcere şi stuh,

Gîndul dispăru şi din văzduh.

Sărutarea noastră caldă şi învoaltă

Avea gustul merelor de baltă,.

Dulce, sângerată şi amăruie

Ani au fost ce din străfunduri suie.

Nu, acestea nu se pot uita uşor

Niciodată nu se sting, nu mai mor.

Hei, dumbrăvi de vise şi castani,

Vînt, nisip şi optsprezece ani.