I-a dat lumina frunzei sărbătoare,
prin arbori cad arpegii, ca prin flaut.
Azi mi-e duminică în suflet. Caut
un vânt uimit venit ca de pe mare,
să-mi pună frunţii zare. Simt, prin aer
o veste-a aripilor îmbătate
de armonie şi de claritate.
Fântâni ţâşnite dau un dulce vaer.
Şi paşi se-aud ca-n temple adormite,
cu zei de lut şi amfore stângace,
iar lucrurile cu atâta pace,
încât se fac numaidecât iubite.
Şi toate-n preajmă cer o alintare
de braţ întins greşit. Secund e jocul
luminii ce se joacă-n mări de-a focul
şi ne pătrunde-n sânge cu candoare.
Prin clara clipelor euritmie
e ca un dans şi-un murmur al colorii.
Pământul cald respiră prin toţi porii
suflat în linişti şi-n aurărie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu