Ne-a-nmugurit iubirea-n noi iubiri
Precum sămânța-n parc de trandafiri-
Ni-i dragostea mai multă, mai bogată,
Mai plină de lumini ca altă dată.
Pe unde-a fost de mult o supărare
Au înflorit zambilele-n cărare
Și-n locul unei șterse cicatrice
Își are cuibul cald o pitulice.
Suspinele de altă dată cântă,
Zdrobirea sufletească se avântă
Schimbată-n ciocârlie și scânteie
Și lacrimile vechi sunt curcubee.
Ne doare neizbânda ca o rană
Și nu ne obosește nici o goană
De-a căuta un leac, o mângâiere,
De-a aștepta cuminte și-n tăcere.
Nu ne lăsară anii triști și goi,
Ca toamna rece pomii fără foi,
Ci timpul sărutându-ne pe frunte
Ne-a dat lumina culmilor cărunte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu