Moş Crăciun-Nichifor Crainic

Moş cu barbă de zăpadă,

Fără daruri, moş sărman,

Tinereţea ta grămadă

N-o s-o vadă

Nici ăst an.

Torc păianjenii sub grindă,

Ţara-i fără de băieţi, -

Nu-ţi mai vin cu ceata-n tindă

O colindă

Să-i înveţi.

De cu seara-naripaţii

Îngeri nu mai cântă prin

Singuraticele spaţii

Şi-aşteptaţii

Nu mai vin.

Plânge biata gospodină,

Braţele în gol se-ntind,

Nu e ceara de-o lumină,

Nici făina

De-un colind.

Tu, cel vesel de-altădată

Strângi pustiul ăstui an

La colinda-ndatinată

Fără ceată,

Moş sărman.

Gârbov pribegeşti prin sate,

Te strecori pe la oraş,

Gemi pe ziduri de cetate

Dărâmate

De vrăjmaş.

Cu tropare şi podobii

Faci popas într-un cătun,

Sgribulit la gura sobii

Plângi ca robii,

Moş Crăciun.

Plângi încet! Stă la ulucă

Paznicul sub coif de fier

Şi e-n stare, Moş-Nălucă

Să te ducă

Prizonier!