Nu-mi masura tarmurile iubirii,
prin carea-ai navigat,
înlauntrul sufletului meu,
pe timp de furtuna.
Lasa-mi naufragiul clipei,
peste care a zburat,
sarutul destinului,
lumii iubirii din noi,
care nu si-a mai aprins,
niciodata orizontul,
înaintea dumnezeului clipei,
unde ne-ar fi murit
pentru totdeauna,
amintirea,
ce l-ar fi putut cuprinde,
etern....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu