Paseste-ncet- Ion Minulescu

Un singur lucru-ti cer: Sa nu regreti...

Si-acum,
Paseste-ncet sa nu-mi destepti covorul
Si mastile-adormite pe pereti!...
Paseste-ncet ca si cum n-ai fi
Intrat aici!...
Odaia mea e o scena-n care-actorul
E vesnic altu-n fiecare seara -
O scena ce-si pastreaza doar decorul
Si linistea
Ca si o modesta gara
Prin care trenurile trec mânate
De gestul unor mâini halucinante.

Paseste-ncet sa nu-mi destepti minciuna
Scrisorilor inchise prin sertare
Si florile-adormite prin pahare.
Odaia mea e grota fara soare
Prin care nu mai intra azi
Nici una
Din cele ce pasira la-ntâmplare...

Paseste-ncet sa nu-mi destepti bazarul
De lacrime-ncrustate prin dantele
Si nasturi descheiati de mâini rebele.
Odaia mea-i cavoul fara poarta
Din care poti iesi afar cand vrei,
În el nu odihneste nici o moarta,
Ci numai visuri blonde de femei...

Paseste-ncet sa nu-mi destepti groparul
Si umbrele-adormite pe pereti,
Paseste-ncet si nu privi spre ele...
Si nu uita ce-ti cer: Sa nu regreti!