el nu ştia ce broască are cheia
dar era domn aşa se prenumea
el deschidea şi închidea de-aceea
a vrut s-o vîre şi-n urechea mea
el era tare dornic să deschidă
-e cheia viselor! l-am lămurit
am mai păstrat sub ea ca-ntr-o firidă
partea din mine care n-a murit
el nu ştia deloc virtutea cheii
dar era domn avea curteni destui
-deschideţi-l! strigau în jur lacheii
aceasta-i cheia nebuniei lui!
el m-a deschis şi iată-mă: dovadă
a ce n-a vrut s-audă şi să vadă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu