O, vis al iubirii trecute!
Sunt singur - omătul târziu
Pătează aleele mute
Şi parcul e încă pustiu.
Văd iarăşi castanii şi plopii.
Prin ramuri suspine străbat.
Acum cu sfială m-apropii
De banca pe care ai stat.
Şi pieptul începe să-mi bată.
De sus fluturând a căzut,
Pe bancă, o foaie uscată,
O frunză din anul trecut...
Frumos!
RăspundețiȘtergereMulțumesc.
Ștergere