Doamne, dacă-mi eşti prieten,
cum te lauzi la toţi sfinţii,
dă-i în scris poruncă morţii
să-mi ia calul, nu părinţii!
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
n-asculta de toţi zurlii,
dă-i în scris poruncă morţii
să-mi ia calul, nu copiii!
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
nu-mi mai otrăvi ursita,
dă-i în scris poruncă morţii
să-mi ia calul, nu iubita!
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
cum zic unii-n gura mare,
moaie-Ţi tocul în cerneală
şi-nainte de culcare,
dă-i în scris poruncă morţii:
Când şi-o ascuţi pumnalul
să-l înfigă-n mine, Doamne,
şi să-mi lase-n viaţă calul!
Minunata:)
RăspundețiȘtergere