Lumina lunii albe vărui
Pereţii casei cu plăpândă nea,
Ca-n capătul aleelor pustii
Şi-n mine aşa albă să mai stea.
Şi-odată nucii îi umbriră mult
Pridvorul nalt străjuitor de lunci,
Ca rezemat de stâlpi să mai ascult
Prin frunza de-azi şoptirile de-atunci.
Şi-n vremuri florile de liliac
Nespus o îndrăgiră, ca şi-acum
Să mă oprească tainic în iatac
Trecutul ei închis într-un parfum.
Şi stele altădată nopţi în şir
Brumând lumini în casă au intrat,
Ca-n geamul clar ca-n piatră de zamfir,
Să mă-nfior de raze săgetat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu