Vezi marea: bătrână, întinsă, adâncă.
De țărmu-i departe, tot sare prin stâncă
Un tânăr pârâu ce spumos își aruncă,
Voios, fără griji, unda lui cea zglobie.
De marea întinsă, nimica nu știe
Zglobiul, voiosul și clarul pârâu:
El iute aleargă spre zări fără frâu,
Și marea bătrână, întinsă, adâncă,
Spre tânăra undă privirea-și aruncăm
Din valuri clipind ca din sute de pleoape:
Pârâul zglobiu în ea va încape.
El fuge voios, tot mai repede fuge,
Nu știe, nu-i pasă ce țărm va ajunge...
Tu, dragostea mea, ai aflat ghicitoarea:
Tu, pârâul zglobiu - iar eu, marea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu