Dor-George Filip

Dor... mi-e dor de glasul mamei

Şi de toţi ce-mi sunt departe,

Dor de plumb în piept mi-apasă

Când primesc de-acasă carte.

Toţi îmi spun că-s bune toate

Dar eu ştiu că plicul minte

Dup-o lacrimă prelinsă

Peste bietele cuvinte.

Ştiu că maica e bătrână

Şi-o să urce-n cer ca mâine,

Ştiu că doina nu mai sună

Şi că Ţara n-are pâine.

Dor... mi-e dor de maica-Ţară,

Doine, fluvii, munţi, fecioare;

Arză-l focul pă-l de bate

Omul cu înstrăinare!