Sub balconul de glicine
Ţi-au cântat de-atâtea ori
Languroase mandoline,
Cu refrenuri de suspine
Şi suav parfum de flori.
Pe terasele-n cascadă
Luna risipea argint,
Şi departe o naiadă
Peste lac voia să vadă
Adâncimile ce mint.
Din aleiele boltite,
De pe tainice cărări,
Vin arome-nvăpăiate,
Calzi fiori de voluptate
Şi ecou de sărutări.
Totuşi, mâna ta iubită
Niciodată n-a lăsat
Grije vântului să-nchidă
Uşa, ce zâmbea-nflorită
La balconul fermecat.
O hlamidă de regină
Peste parc s-a resfirat,
Şi mănunchiuri de sulfină
Ca reflexe de lumină
Pe poteci s-au scuturat;
Cântul tristelor mandole
A rămas fără sfârşit,
Nu mai trec pe lac gondole,
Nici pe valuri barcarole,
Şi rapsozii au murit.
Sub balconul de glicine
Care azi s-au ofilit,
Sub balconul de glicine
Înfloresc mereu suspine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu