Sînt lîngă tine-Cincinat Pavelescu

Sunt lîngă tine, te iubesc
Şi văd cum altul te sărută,
Şi-n loc să ţip, eu vă zîmbesc
C-o bucurie prefăcută.

Ca şi cămila sunt, ce poartă
Prin largi pustiuri africane
Apa întregii caravane
Şi ea de sete pică moartă...

România, ultimul bal-Adrian Păunescu

În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?
Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.
Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

La mal-Octavian Goga

Sus, munte de piatră, cu fruntea de var,
Jos, lacul, o pânză albastră,
La mal, lâng-o masă cu flori în pahar,
Noi doi, cu muţenia noastră.
Atâta repaos şi-atâta fior
Plutesc peste apele-afunde,
Ca taine din vremi ce de mult nu mai dor,
Azi plimbă tăcerea pe unde.
Din soarele-apune blând raze se scurg
Spre trei chiparoşi să se-nchine,
Trei sfeşnice stinse, uitate-n amurg
Pe-un umăr de templu-n ruine…
Cum stăm, strânşi alături, şi buzele tac
În liniştea fără cuvinte,
Ca albe corăbii, pribege pe lac
Ne leagăn-aduceri-aminte.
Și-n vreme ce umbrele nopţii cobor
Și gâlgâie apa la scară,
Departe, trecutul, bătrân cerşetor,
Ne cântă umil din ghitară.

Cântec de inimă albastră- Mircea Dinescu

Mai ştii cum te strigam pe-atunci
"icoana cu picioare lungi"

veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine până-n rai

cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici

vânam prin pulpe fân mieriu
erai mireasmă eram viu.

Dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi

carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm

pe când mânzeşte muşti din cai
mie ţârăna-mi spune hai,

mie ulcica-mi spune blid,
iubire - măr rostogolit

Eglogă destinului tragic-George Ţărnea

Poporul meu contemplativ
A fost belit în mod festiv.
Să ştie chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încăput
Şi să n-aştepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Că el, oricum, din post în post,
E învăţat s-o ducă prost
Şi hărăzit să fie trist...
M-apucă plânsul, deci exist!

Averile declarate de către cei 14 candidaţi la preşedinţie

Iată averile celor 14 candidaţi la preşedinţie, în ordinea înscrierii la Biroul Electoral Central, conform declaraţiilor de avere.

Victor-Viorel Ponta

Terenuri intravilane = 1 (1371 mp), Gorj
Apartamente = 3 (225 mp), Bucureşti
Case = 1 (63 mp), Gorj
Autoturisme = 2
Conturi Lei = 16885 Lei
Conturi Euro = 52833 Euro
Salariu anual = 74208 Lei
Salariu anual soţie = 74408 Euro


Klaus-Werner Iohannis

Apartamente = 3 (503 mp), Sibiu
Case = 3 (517 mp), Sibiu
Conturi Lei = 91000 Lei
Conturi Euro = 13500 Euro
Conturi Dolari = 9000 Dolari
Salariu anual = 43802 Lei
Salariu anual soţie = 26247 Lei
Venit chirie = 228132 Lei


Monica-Luisa Macovei

Terenuri intravilane = 4 (2744 mp), Constanţa, Ilfov
Terenuri agricole = 1 (24300 mp), Giurgiu
Alte terenuri = 1 (8000 mp), Constanţa
Apartamente = 3 (147 mp), Bucureşti
Case = 1 (202 mp), Ilfov
Case de vacanţă = 1 (42 mp), Constanţa
Conturi Lei = 22800 Lei
Conturi Euro = 35629 Euro
Conturi GBP = 1257 Lire
Salariu anual = 74408 Euro
Venit chirie = 30586 Lei
Alte venituri PE = 67494 Euro
Venit despăgubire = 226056 Lei
Bursă copil = 32383 Lei


Kelemen Hunor

Terenuri intravilane = 3 (4711 mp), Harghita, Cluj
Terenuri agricole = 2 (3192 mp), Harghita, Cluj
Case = 3 (420 mp), Harghita, Cluj
Autoturisme = 1
Tablouri = 6000 Euro
Conturi Lei = 156582 Lei
Conturi Euro = 808 Euro
Salariu anual deputat = 58908 Lei
Salariu anual soţie = 14638 Lei
Salariu anual UDMR = 61325 Lei


Elena-Gabriela Udrea

Terenuri intravilane = 6 (10902 mp), Bucureşti
Terenuri agricole = 21 (420665 mp), Călăraşi
Case = 2 (804 mp), Bucureşti
Autoturisme = 2
Bijuterii = 100000 Euro
Venituri din bunuri vîndute = 260000 Euro
Conturi Lei = 241568 Lei
Conturi Euro = 58181 Euro
Plasamente, investiţii Lei = 3456446 Lei
Plasamente, investiţii Euro = 380000 Euro
Salariu anual deputat = 58908 Lei
Sulta partaj = 460000 Euro


Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu

Terenuri intravilane = 2 (4109 mp), Ilfov
Apartamente = 4 (473 mp), Bucureşti, Constanţa
Casă de vacanţă  = 1 (455 mp), Ilfov
Autoturisme = 7 ( unele vechi, 1955, 1967, 1986)
Bijuterii = 60000 Euro
Venituri vînzări Lei = 26000 Lei
Venituri vînzări Euro = 146000 Euro
Active financiare = 29402 Lei
Active financiare = 582330 Euro
Active financiare = 6302 Dolari
Plasamente, investiţii = 302700 Lei
Plasamente, investiţii = 440675 Euro
Profit = 10315116 Lei
Salariu anual senat = 58908 Lei
Salariu anual soţie = 9264 Lei
Venit din chirie = 40442 Lei

William Gabriel Brînză

Terenuri intravilane = 1 (1528 mp), Cîmpina

Terenuri extravilane = 1 (1075 mp), Snagov

Apartamente = 1 (13 mp!), Cîmpina

Spaţii comerciale = 4 (1252 mp), Bucureşti

Conturi = 31000 Euro

Salariu anual = 5973 Lei

Venit anual avocatură = 30000 Euro

Venituri chirie = 4000 Euro

Constantin Rotaru

Terenuri agricole = 2 (8612 mp), Vîlcea

Terenuri extravilane = 1 (738 mp),  Vîlcea

Apartamente = 3 (168 mp), Bucureşti, Vîlcea

Casă = 1 (52 mp), Vîlcea, moştenire (1/6)

Plasamente, investiţii = 172000 Lei

Salariu anual = 24850 Lei

Salariu anual soţie = 17030 Lei

Dividende = 18000 Lei

Venituri din chirie = 1428 Lei

Corneliu Vadim-Tudor

Autoturisme = 1

Colecţie autografe = valoare inestimabilă

Plasamente, investiţii = 140800 Lei

Salariu anual PE = 72000 Euro

Cristian-Dan Diaconescu

Terenuri intravilan = 11 (10846 mp), Bucureşti

Spaţii comerciale = 7 (6811 mp), Bucureşti

Venituri din vînzări 10 imobile  = 1754945 Euro

Venit anual OGLINDA TV = 18000 Lei brut

Gheorghe Funar

Terenuri intravilane = 1 (2000 mp)

Terenuri forestiere = 2 (17900 mp)

Terenuri agricole = 1 ( 5 ha)

Apartamente = 1 (85 mp), Cluj

Case de vacanţă = 1 (200 mp), Cluj

Conturi bancare = 228000 Lei

Conturi bancare = 23000 Euro

Salariu anual = 116000 Lei

Salariu anual soţie = 36000 Lei

Pensie anuală = 23000 Lei

Pensie anuală soţie = 32000 Lei

Zsolt Szilagyi

Terenuri intravilane = 6 (12463 mp), Oradea

Apartamante = 1 (38 mp), Oradea

Case = 2 (190 mp), Oradea

Case de vacanţă  = 1 (72 mp)

Autoturisme = 2

Conturi bancare = 16000 Lei

Conturi bancare = 58500 Euro

Conturi bancare = 1600 Dolari

Salariu anual PE = 52560 Euro

Mirel-Mircea Amariţei

Venit anual avocatură = 81000 Lei

Venit anual soţie = 32400 Lei

Teodor-Viorel Meleşcanu

Terenuri agricole = 1 (5800 mp), Braşov

Terenuri forestiere  = 1 (4,5 ha), Braşov

Apartamente = 1 (127 mp), Bucureşti

Case = 1 (580 mp), Ilfov

Autoturisme = 1

Ceasuri = 14500 Euro (4 ceasuri)

Venit din vînzare auto = 1500 Euro

Conturi bancare = 83422 Lei

Salariu anual (SIE) = 90252 Lei

Salariu anual soţie = 28452 Lei

Venituri ca profesor = 55730 Lei

Dimineaţă- Al. O. Teodoreanu (Pastorel)

Stelele clipesc - se sting.
Şi pe-un nor ca un balaur,
Soarele, ca un paing,
Ţese plasa lui de aur.

Cu aripile-nstelate
Noaptea, plină de fantasme,
Zboară-n zări îndepărtate,
Ca un fluture din basme.

Peste drum, măturătorii,
Care-alungă noaptea-n lături,
Urmăresc sosind cocorii,
Sprijinindu-se pe mături

Şi cu scripcile-n cutie,
Ghemuite subţioară,
Gârboviţi, prin colbărie,
Lăutarii se strecoară.

Iată şi patronul iese,
Somnoros şi indispus.
Scaunele dorm pe mese,
Cu picioarele în sus.

Un client a mai rămas,
Moţăind lângă-un sifon,
Care-i cântă-ncet, pe nas,
Ca părintele Ion.

Monopedul cerşetor
Stă, cu nasul ca un mac,
La ieşire,-ntr-un picior,
Să mai capete-un pitac.

Dar când prind în dimineaţă
A ţipa cocoşi isterici,
Răsăritul e-o paiaţă
Care joacă pe biserici.

 .  |

Spovedanie-Al. O. Teodoreanu (Pastorel)

Cântat-am vinul şi-l băui pre el,
Şi-aşa, precum din flori slăvitul soare,
Cules-am toată roua din pahare,
Voios ca cel din urmă menestrel.

Am păstorit în viaţă vinuri rare
(De-aceea îmi şi zice Păstorel)
Şi de la Grasă pân' la Ottonel,
Le-am preţuit, pe rând, pe fiecare.

Biblică - Radu Stanca

La început a fost sărutul
Şi el era pe gura ta ...
Depus pe gura mea sfinţi văzduhul,
Şi lumea s-a născut atunci din duhul
Sărutului ce ne unea ...

Dar ape mari cuprinseră uscatul
Şi noi muream tăcuţi sub greul lor ...
Veni atunci o pasăre în zbor,
Pasăre roşie, şi Araratul
Se înălţă din mări biruitor ...
Iar noi ne-am ridicat cu el odată
Spre zarea nouă şi înseninată
Purtând peste abisele genunii
Sărutul de la începutul lumii.

Cântec fără răspuns - Nichita Stănescu

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând.
 Ca o răsuflare-aburită de ger...

Romantism matematic

Poem-Radu Stanca

O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.

Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.

O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.

Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.

Vasile Voiculescu - Trec vremile

Trec vremile... ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală...
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.

Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă... şi se suie!

Sonet (Ce mult aș vrea să mai iubesc o dată)- Alexandru Vlahuță

Ce mult aș vrea să mai iubesc o dată,
Să simt din nou a vieții primăvară,
În drumul meu pustiu să mai răsară,
Ca din povești, o zână adorată.

Să scriu răvașe lungi, și-n orice sară
Să trec pe la fereastra-i luminată,
S-o văd la geam, cum umbra și-o arată,
Și ore-ntregi s-aștept să-mi mai apară.

Din ochii mari, privirea ei fierbinte
Asupră-mi blând și dureros să cadă,
Și-ntr-un suspin ea să-mi citească gândul...

Frumosu-i chip să farmece-a mea minte,
Și ca pe-un astru-n sufletu-mi purtându-l,
Să fiu copil, și visurilor pradă!

Cântecul străinătăţii-George Creţeanu

Rătăcesc în căi străine,
De căminu-mi depărtat;
Petrec viaţa în suspine,
Pâinea 'n lacrămi mi-am udat.
Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine în ţara mea!

Ah! în ţara mea frumosă
Am lăsat tată iubit,
Am lăsat mamă duioasă,
Ce de plânsuri a albit.

Vezi o culme muntenească
Ş'o căsuţă de desubt?
Este casa părintească,
Unde laptele am supt.

În dumbrava verde, deasă,
O fecioară vezi trecând?
Este-a inimei mireasă,
Ce mă chiamă suspinând.

La străini am stat la masă,
Şi cu ei m'am ospătat;
Dar gândind la mine-a casă,
Lacrămi rîuri am vărsat.

Cine ţara 'şi iubeste,
Nu dă lumea pentru ea;
Oh! atunci inima-mi creşte.
Când gândesc a o vedea!

Fericiţi câţi sunt aproape
De căminul părintesc!
D'oiu muri, voiu să mă'ngroape
În pămîntul românesc.
Fie piatra cât de grea,
Tot mai bine în ţara mea!

Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil!-Grigore Moisil

Scaunele prezidențiale sunt periculoase:au un microb care se urcă la cap.

Inscripție pe o ușă-Tudor Arghezi

Când pleci, să te-nsoţească piaza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta,
Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept şi biruie-n furtună.

Când vii, păşeşte slobod, râzi şi cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ţi fie drag
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfântă.

Între două nopți-Tudor Arghezi

Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vîntul.
 Afară era ploaie.

Şi mi-am săpat odaia departe subt pămînt.
Afară bătea ploaia.
 Afară era vînt.

Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră.
Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră.

S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus.
Cît lumea-i era piscul, şi-n pisc plîngea
Isus.

Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o ştirbise, iată-l,
Cu moaştele-i de piatră, fusese însuş
Tatăl.

Şi m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît,
Şi în odaia goală din nou mi-a fost urît.

Şi am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri.
 În cer era tîrziu.

Din scrisorile din Închisoarea Munnever-Nazim Hikmet

Cea mai frumosă dintre mări
e cea în care încă noi n-am navigat.
Cel mai frumos dintre fiii noştri
e cel care încă nu s-a înălţat...
Cele mai frumoase dintre clipele noastre
sunt cele pe care încă nu le-am trăit....
Şi cel mai frumos lucru pe care-aş vrea sa ţi-l spun
Încă nu l-ai auzit...

Amintire-George Ranetti

Divina mea bucătăreasă,
O unguroaică durdulie,
Avea un păr ca de mătasă
Şi ochii plini de poesie.

Părea o drăgălaşă zână
Din basme aevea întrupată;
Spre a-mi găti, cu alba-i mâna
Cea mai superbă marinată.

Îndură-te, crudelă Roză!
Fii milostiva şi cuminte;
Voiesc să uit a vieţii proză
În sărutarea ta fierbinte.

Dar ea ne-ndurătoare, rece,
Mi-a zis: „La mine am bărbat
Nem larmă, altfel mine place
Eu spui lui Ianoş ce-ntâmplat”.

S-a dus infama făr-o vorbă
Dar mi-a lăsat ca amintire
În ziua aceea chiar în ciorbă...
O buclă blondă şi subţire!

George Ranetti- 0 şi 1

Ţifra Zero, obosită,
Gâfâind, cum e ea grasă,
Vru-ntr-o zi să stea la masă,
Căci era şi flămânzită
(Pântecu-i e vecinic gol,)
Lângă Unu. Deci domol,
Zero roagă să-l primească
Un minut să s-odihnească
Şi foamea să-şi potolească.
Însă Unu,
Ca nebunu,
Insultă pe bietul Zero:
- „Cum îndrăzneşti, hahalero,
Lângă mine să te-aşezi?
Nu te vezi
În ce hal eşti, măi fârtate?
Un nimic!... O nulitate!
Eu, cu capul sus, semeţ,
Şi drept ca un făcăleţ,
Stau în fruntea tuturor,
Stau în fruntea ţifrelor.
Să stai tu la prânz cu mine?!
Tu, pe care te-am văzut
Încă cu-n altul ca tine,
Tot aşa necunoscut,
Stând pe uşi de la latrine?
Marş d-aici!”
- „Nu fi mândru cu cei mici,
Unule,
Nebunule!
Îi răspunse Zero-ndată:
Darnic n-ai fost niciodată,
Nici bărbat,
Probă că nici nu-mpărţeşti,
Nici nu-nmulţeşti:
Acest fapt e demonstrat.”
Pe când cearta era-n toi
Şi era să fie lată,
Ţifra Două, înarmată,
Porni dârză la război
Împotriva ţifrei Unu,
Şi l-ar fi distrus, cu tunu,
Ori mai ştiu eu cu ce armă,
Dacă Unu speriat,
Pe Zero n-ar fi chemat
Cu un strigăt de alarmă.
Zero, iertând pe mişel,
Veni-ndată lângă el,
Silind pe Două să plece,
Căci – vă jur că nu-i minciună –
Unu şi Zero-mpreună
Aveau putere cât Zece.

Vechi de când cu tata Noe
E-un proverb ce spune bine:
„Totdauna ai nevoie
De unul mai mic ca tine.”

Te port în mine-Zorica Lațcu

Te port în suflet, ca pe un vas de preţ,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,
Te port în trup, în sânii albi si grei,
Cum poartă rodia sămânţa ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.
Si port la gât,nepreţuit sirag,
Strânsoarea cald-a braţului tău drag.
Te port în mine tainic,ca pe-un vis,
In cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze,ca pe un fagur plin.
O poamă aurită de smochin,
Te port în braţe, horbote subţiri,
Mănunchi legat cu grijă ,fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais.
Adânc te port în trupul meu şi-n vis.

Beneficiile UE

. Abia după intrarea în UE, România a putut beneficia de toate avantajele ţărilor membre:
-drogurile şi stupefiantele din Olanda,
-frigul din Germania,
-mâncarea second-hand din Budapesta,
-prostituatele de la Moulin Rouge,
-fuga de tauri în Spania,
-noaptea semestrială din ţările nordice,
-aerul umed din Marea Britanie,
-perversiunile mitologiei greceşti,
-străzile inundate ale Veneţiei...

Poemul XX-Pablo Neruda

Pot să scriu versurile cele mai triste-n noaptea asta.

Să scriu, de pildă: "noaptea-i înstelată
şi tremură sub gheaţă, în depărtare, aştri."

Vântul nopţii se roteşte prin ceruri şi cântă.

Pot să scriu versurile cele mai triste-n noaptea asta.
Da, am iubit-o şi, uneori, şi ea m-a iubit.

În nopţi precum aceasta am avut-o în braţele mele.
Şi sub cerul fără margini am sărutat-o de atâtea ori.

Ea m-a iubit şi, uneori, şi eu am iubit-o.
Cum să nu fi iubit nemişcarea marilor săi ochi!

S-ascult imensa noapte, mai imensă fără de ea.
Şi versul cade-n suflet ca roua peste iarbă.

Ce importanţă are că dragostea mea n-o mai poate păstra?
Noaptea e plină cu stele şi eu sunt fără ea.

Aceasta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare.
Cu această pierdere sufletul meu nu se poate-mpăca.

Ca şi când ar dori s-o apropie, ochii mei o caută.
Inima mea o caută şi ea nu e cu mine.

Aceeaşi noapte leagănă aceiaşi arbori.
numai noi, cei de-atunci, nu mai suntem aceiaşi.

N-o mai iubesc, e adevărat, dar cât am iubit-o!
E atât de scurtă dragostea şi-atât de lungă uitarea!

Pentru că în nopţi ca aceasta am avut-o în braţele mele,
Cu această pierdere sufletul meu nu se poate-mpăca.

Chiar dacă aceasta e ultima durere din pricina ei
şi-acestea ultimele versuri pe care le mai scriu.

Am legat...-Marin Sorescu

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.

Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.

Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.

Gheorghe Tomozei - Oră Fără Tine

Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane…

Oră sfâşiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn ameţit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!

… Când te întorci, ora se cuibăreşte
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de ţară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lângă steaua polară…

Bunicuța și nepoții-Ion Pribeagu

În expresul de Florica,
Lăzi, colete, -un amalgam,
Şi-n compartiment, bunica
Şi nepoţii stau la geam.

Hohotind, copiii zburdă
Şi fac zgomot infernal,
Iar bătrâna, ştirbă, surdă,
Tot priveşte cerul pal.

Dintr-un coş le dă bunica
Câte-un tort cu zahăr copt;
Şapte ani are Lucica,
Iară Nicu are opt.

Înfoiată ca o varză,
Baba spune mai apoi:
- Uite barza! Uite barza
Care v-a adus pe voi!

Nicuşor, întins pe-o coastă,
Zice răsfirându-şi părul:
- S-o lăsăm să moară proastă
Sau să-i spunem adevărul?

După 25 de ani

Au trecut 25 de ani de la Revoluţie şi România a reuşit să evolueze de la "Măi, animalule", la număratul ouălor, trecând pe la "Ţigancă împuţită" şi ajungând la "Fă, Doina"...
În concluzie? Să trăim bine! A... şi multe succesuri!

Rugăciune anti -Ebola

Măsuri urgente şi extraordinare luate de Guvernul României pentru contracararea extinderii infecţiei cu Ebola la nivelul ţării noastre: au fost alocate 2 miliarde de euro Bisericii pentru găsirea unei rugăciuni anti-Ebola, prin ajustare bugetară, tăind de la Sănătate şi Educaţie!

Numai o clipă-Matilda Cugler-Poni

Când ai pierdut în astă lume
Orice speranţă, orice dor,
Când ştii ce grabnic trece iarăşi
Tot ce-ai avea în viitor,

Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăieşte
Şi n-o mai plângi, de-a veştejit.

Nu ceri credinţă neschimbată...
Nu ceri amor pân'la mormânt,
Căci ştii, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.

Mama-Octavian Goga

E plin în jur de noi muzeul,
Și pare-un templu minunat,
În care mii de robi ai vieții
Vin să se spele de păcat.
Sunt călători din largul lumii,
Ce-au pribegit pe ocean,
Să-și scalde ochii în lumina
Din pânzele lui Tizian.

Stau toți cu mintea-ngenuncheată
Și-i mut cucernicul popor,
Eternitatea prinsă-n cadre
Își poartă sfântul ei fior.
Învins de taina mare-a clipei,
Se-nchină sufletul supus
În fața veșnicei icoane
Cu răstignirea lui Isus.

Ce blând se uită chinuitul
De sub cununa lui de spini,
Lumina resemnării mute
E scrisă-n ochii lui senini.
Nu-l dor piroanele din carne,
Zâmbește pașnic, iertător,
El știe că de veci învie
Acei ce pentru alții mor.

La poala crucii e Maria,
Și-n chipul ei, nespus de trist,
A zugrăvit un chin sălbatic
Penelul meșter de artist.
Ea-și frânge mâinile și geme,
În gândul ei a-ncremenit:
Nu dumnezeul, care-nvie,
Copilul ei, care-a murit.

O văd și mă întreb, pe gânduri,
De rostul nepătrunsei firi:
De ce și chinul unei mame
E-n prețul unei mântuiri?
O văd și simt în suflet patimi
Din traiul nostru măsurat,
Toți răstigniții mici ai sorții
Pe rând, în minte, mi s-abat...

Și stau pierdut... În jur de mine
Se schimb-al oamenilor val...
. . . . . . . . . . . . . . .
Ce-o fi făcând acum o mamă
Acolo-n satul din Ardeal?...

Cântecul focului-Lucian Blaga

În fabula verde şi calda-a naturii
tu crengi ai, iubito, nu braţe,
şi muguri îmbii, cu mlădițele prinzi.
Descinzi dintr-un basm vegetal, al răsurii ?
Ia seamă să nu te aprinzi
cum se-ntâmplă adesea cu lemnul pădurii.
În chipuri atâtea, flacăra-ntâmpină pasul
oricărei făpturi pământene,
şi drumul i-aține şi ceasul.

Îmi spui:
"Nimic nu s-aprinde, şi nimeni, de raza de lună".
Şi-n galeş surâs înfloreşti mulţumită, crezând
că sorţii îi stai împotrivă, oricând,
c-o șăgalnică vorbă.
Îngădui răspuns înălţat peste timp, peste loc?
Fapte, o, câte-aş putea înşira,
ciudate-ntâmplări risipite prin cronici,
mărturii de legendă, ce-arată
că sunt cu putinţa şi un asemenea foc,
şi asemenea arderi.

Ia totul scânteie din toate. Tâmpla s-aprinde
de tâmplă, şi piatra de piatră.
O stea nevăzută ia foc în cădere, din gerul
văzduhului. Arde-n armură, sub za cavalerul,
femeie învinsă, minune fără veșminte, strângând
lângă vatră,
Şi-aprind licurici, ei însuşi, din dragoste rugul.
Iubirea țâsneşte din ţărână şi face pământului aură
s-ajungă-n tării, s-acopere crugul.

Rareori numai, sfârșitul nu e cenușă.
Cât e întinsul şi-naltul luminii,
dumnezeu singur arde suav câteodată prin tufe
fără de-a mistui. El cruță şi mângâie spinii.
Altfel noi ardem, iubito. Altfel ne este ardoarea.
Cât e întinsul, cât e înaltul,
noi ardem şi nu ne iertăm,
noi ardem, ah, cu cruzime-n văpăi
mistuindu-ne unul pe altul.

Frunzişuri -Nichita Stănescu

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.
Amintirea întâmplărilor mele
vine din viitor, nu din trecut.
Deci spun: se vor dărâma mari frânghii de ploaie
prin aerul umed care ne-a-nfăşurat
înserările.

Inimă, inimă, planetă misterioasă,
suflete, suflete, aer prin care se-apropie
imaginile tale tandre, puţin fluturate
de respiraţia mea.

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie,
aniversarea pietrelor de căldărâm în care
potcoava lunii va izbi, când voi trece ridicat în șa,
aniversarea bicicletelor rezemate de zid, aniversarea
numerelor de licean purtate la mânecă,
aniversarea tuturor vorbelor care
ţin în dinţii literelor
dorinţele, dragostea...

Inimă, inimă, planetă misterioasă
pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc şi să mor.

Isus bate la poarta unui om

Isus bate la poarta unui om: Cioc! Cioc!
- Cine e?
- Sunt Iisus, pot intra?
- Ce doreşti?
- Să te salvez!
- De ce să mă salvezi?
- De ceea ce-o să-ţi fac dacă nu mă laşi să intru!

Toamna -Tudor Arghezi

Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.

Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins.
Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins.
Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca să cânte, spărturile pe flaut.

Vreau să-mi ridic privirea şi vreau să-i mângâi ochii...
Privirea întârzie pe panglicile rochii.
Vreau degetu-i uşure şi-l iau să i-l dezmierd...
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert.

Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?
Apusul işi întoarce cirezile prin sânge.
O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut --
Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut.

Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, înc-o dată
S-aplec la sărutare o frunte vinovată
Să-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă
Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă.

Şi cum scoboară noaptea, al'dată aşteptată,
Îmi pare veche luna -- şi steaua ce se-arată,
Ca un părete de-arme, cu care-aş fi vânat.
Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.

Putin și fusurile orare

Putin către Medvedev:
- Trebuie desfiinţate fusurile orare!
- De ce?
- Păi, am sunat la Varşovia să le spun condoleanţe şi ei mi-au răspuns că avionul nici n-a decolat încă ...

Zvârle-ţi povara-n adâncuri! - Friedrich Nietzsche

Zvârle-ţi povara-n adâncuri!
Dă, omule, uitării totul!
Divină-i arta de-a uita!
De vrei să zbori,
De vrei să vieţuieşti în slăvi:
Azvârle-ţi greutatea-n mare!
Iat-o: aruncă-te pe tine-n mare!
Divină-i arta de-a uita!

Cea mai frumoasă zi- Maica Tereza

Cea mai frumoasă zi? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai uşor? Greşala.
Greşala cea mai mare? Renunţarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracţia cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniştii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzaţia cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacţia cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credinţa.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.

Apus-Octavian Goga

Duminică. Nu-i nimeni pe alee,
Şi-n împietrita pace vesperală,
Străvechiul parc îmi pare-o catedrală,
Altarul ei, un strat de orhidee.

Muiat în blânda florilor sfială,
Jos, soarele s-a mai oprit să steie,
Cele din urmă roşii curcubeie
Se frâng pe-o albă cruce sepulcrală.

Apune-apoi... Lin, una câte una,
Vin umbrele peste copaci să cadă,
Pân' ce, târziu, din lac răsare luna.

Lumina-i rece scaldă palmierii,
Când noi, ca doi eroi dintr-o baladă,
Sorbim imensul cântec al tăceriï...

Palermo, 1921

Magicul număr 7

Există "7 continente": Europa , America de Nord , America de Sud, Africa, Asia, Antarctica, Australia sau Oceania

Curcubeul are "7 culori"principale.

Cele "7 păcate" capitale sunt: lăcomia,desfrâul, avariţia, invidia, mânia, lenea, trufia.

Cele "şapte virtuţi"ale omului sunt: smerenia, dărnicia, bunătatea, răbdarea, modestia, abstinenţa şi sârguinţa.

În Biblie se descriu cele "7 zile" în care Dumnezeu a creat lumea.

Grupul de "7 stele" denumit "Pleiade" este singura constelaţie cunoscută în fiecare cultură de pe Pământ, actuală sau dispărută, datând de cel puţin 40.000 de ani; în mitologia greacă, Pleiadele erau şase surori împreună cu mama lor, care au fost fugărite prin păduri de Orion Vânătorul până ce Zeus s-a îndurat de ele şi le-a transformat în stele; Aborigenii numesc această constelaţie "Wurunna" şi o asociază cu zeul vânătorii, iar amerindienii o cunosc sub numele de "Constelaţia celor Şapte Fecioare" urmărite de un urs; Pleiadele se regăsesc şi în legendele aztecilor, ale incaşilor, polinezienilor, chinezilor, hinduşilor, africanilor, precum şi la egipteni.

Cobra de la Angkor Wat din Cambogia are "7 capete", copacul cosmic al şamanilor are 7 ramuri şi tot 7 sunt sferele sau treptele cereşti.

Există "7 zile" ale săptămânii denumite după cei 7 zei romani, care la rândul lor au fost numiţi după cele 7 planete ce se puteau observa cu ochiul liber.

"7" este considerat un "număr norocos' în mai multe culturi; de exemplu, în Japonia, mitologia vorbeşte despre Cei Şapte Zei ai Norocului (Shichifukujin)

În cultura chinezilor, numărul 7 este proeminent; de exemplu, a şaptea zi după prima lună plină din an este Ziua Omului; această zi este considerată ziua universală a tuturor fiinţelor umane de pe planetă; de aceea fiecare chinez îşi sărbătoreşte ziua de naştere la data respectivă (nu înseamnă totuşi că nu o sărbătoreşte şi în ziua calendaristică în care a apărut pe Pământ).

Se spune că dacă visezi "cifra 7" îţi vei întâlni sufletul pereche.

Cultura hindusă vedică susţine că omul are "7 puncte energetice" sau chakre.

Vaca, un animal sacru în India , are 21 de nume, de trei ori cifra şapte.

Bushido sau "calea războinicului" din cultura japoneză este un cod care ajută samuraii să însuşească "7 virtuţi".

În legendele budiste se spune că după ce s-a născut, Buddha s-a ridicat în picioare şi a făcut "7 paşi".

Consiliul suprem al babilonienilor se compunea din "7 zei", fiecare legat de un astru.

În folclorul irlandez, al 7-lea fiu al celui de-al 7-lea fiu are puteri magice; în folclorul românesc, acesta este vampir.

În folclorul iranian, pisica are 7 şi nu 9 vieţi şi îşi poartă pisoii de şapte ori în şapte locuri diferite.

Potrivit mai multor credinţe, există "şapte trepte" ale Raiului care corespund celor şapte corpuri cereşti (Pământ, Soare şi celelalte 5 planete care se pot vedea cu ochiul liber); în iudaism, al "şaptelea Rai" este denumit Araboth şi este casa Tronului Gloriei, care este păzit de cei "şapte arhangheli".

La nunţile evreieşti, există "şapte zile" de binecuvântări (Sheva Brachot).

Dintre multele denumiri pe care vechii evrei le aveau pentru Dumnezeu, cele "şapte nume" ale acestei Divinităţi pe care scribii trebuiau să se îngrijească să le scrie corect erau: El, Elohim, Adonai, Yhwh (Yehova), Ehyeh-Asher-Ehyer, Shaddai şi Zebaot.

Templul lui Solomon avea "7 trepte".

Roma a fost construită pe "şapte coline": Palatina, Capitolina, Quirinal, Viminal , Esquilina, Caelan, Aventina; Roma a fost de asemenea condusă, la început, de o linie de "7 şapte împăraţi".

Există "7 perioade" ale elementelor în tabelul chimic al lui Mendeleev, "7 note muzicale", 7 compuşi principali ai celulei vii: apă, substanţe proteice, lipide, polizaharide, acizi nucleici ADN şi ARN, molecule organice, săruri minerale. 7 este neutru pe scara PH-ului; apa pură are PH-ul 7.

Există 7 stadii ale dezvoltării umane:  embrionul, fătul, sugarul, copilul, adolescentul, adultul, bătrânul.

Mărimea capului intră de 7 ori în înălţimea corpului.

Dimensiunea ochiului este a 7-a parte din lăţimea totală a capului.

Sunt 7 articulaţii ale membrelor superioare.

Potrivit studiilor ştiinţifice, 7 este numărul de ore pe care trebuie să îl doarmă un om pe noapte.

În tradiţia hipocratică, numărul 7 guvernează bolile corpului uman.

Gărgăriţele au 7 buline negre.

Gâtul majorităţii mamiferelor este format din 7 oase.

 În Grecia antică, Pitagora, unul dintre cei mai mari filosofi, credea că numerele reprezintă sensurile fundamentale ale lumii. Potrivit acestuia, cifra 7 este motorul vieţii, unirea spiritului cu materia (combinarea cifrei 3: natura triplă a spiritului, cu cele patru elemente ale materiei: pământ, aer, apă, foc).

La câţiva ani după moarte o femeie se materializează pentru a-şi cunoaşte nepotul

Michael S. Merick din Baltimore a fost un foarte cunoscut medic obstetrician. El avea reputaţia de a putea prezice cu maximum de exactitate ziua şi ora naşterii unui viitor bebeluş. Astfel că, în luna septembrie a anului 1965, dr. Merick o anunţa pe una dintre pacientele sale: „Doamnă Dunstable, copilul dumneavoastră se va naşte în noaptea de Crăciun, nu cu mult după miezul nopţii.”

Săptămânile au trecut, iar în ziua de 24 decembrie, medicul a primit un telefon: „Veniţi repede, vă rog, au început durerile!” – îl anunţa Dorothy Dunstable. Însoţit de o moaşă, doctorul Merrick s-a grăbit spre casa doamnei Dunstable. Naşterea a durat câteva ore şi nu au apărut nici un fel de complicaţii. Ştiind ziua în care urma să aibă loc fericitul eveniment, tânăra mamă era bine pregătită. Copilul a apărut pe lume imediat după miezul nopţii.

Într-un moment în care moaşa era plecată după apă caldă, uşa camerei s-a deschis brusc şi a intrat şchiopătând uşor, o femeie, în mod cert o prietenă sau o rudă mai în vârstă a tinerei mame. „Totul de bine? Copilul e sănătos” – a întrebat ea, îngrijorată. „După cum puteţi vedea şi dumneavoastră”, a răspuns doctorul. Femeia a privit spre copil, apoi s-a aplecat asupra mamei încă adormite, a îmbrăţişat-o, s-a întors şi a plecat în cea mai mare linişte. La scurt timp, doamna Dunstable a deschis ochii. Doctorul Merrick a anunţat-o că este fericita mamă a unui copil sănătos, de care va fi foarte mândră. Bucuroasă, femeia s-a confesat. „Tocmai am avut un vis foarte frumos. Se făcea că a venit la mine mama mea şi m-a îmbrăţişat, felicitându-mă.” „Nu o cunosc pe mama dumneavoastră, dar este adevărat că a trecut pe aici o femeie. M-a întrebat dacă totul este bine şi v-a îmbrăţişat înainte de a pleca.” „Fiţi serios, domnule doctor – a spus moaşa, care tocmai îmbăia bebeluşul – nu se mai află nimeni în această casă, în afară de noi trei şi de domnul Dunstable, care tocmai intră pe uşă!” Deşi intrigat, doctorul nu a insistat. Însă, mergând în sufragerie, a zărit pe perete fotografia celei care intrase în cameră după miezul nopţii. „Cine este această femeie?” – a întrebat el. „Este mama mea, i-a răspuns doamna Dunstable. A murit acum câţiva ani într-un accident de maşină.” „Spuneţi-mi, vă rog, avea o dificultate în a merge?” „Da, şchiopăta puţin. Dar avea cochetăria de a spune că acest mers i se potriveşte foarte bine. De ce mă întrebaţi? Aţi cunoscut-o?” „Poate…” – a răspuns doctorul evaziv. Să le spună? Femeia pe care realmente o văzuse semăna cu cea din fotografie. Ea îi vorbise. El îi răspunsese. După câteva momente de ezitare, doctorul Merrick a preferat să păstreze tăcerea. Şi în acea zi de Crăciun şi-a adus aminte de cuvintele Sfântului Augustin: „Misterele invizibilului nu sunt în contradicţie cu natura, ele sunt în contradicţie doar cu ceea ce cunoaştem noi despre natură.”

Articol preluat din REVISTA MISTERELOR, Nr. 33

Până când nu te iubeam-Poezii deosebite sau cântece de lume de Anton Pann

Până când nu te iubeam
Unde mă culcam dormeam.
Acum de când te iubesc
Nu pociu să mă odihnesc.
Răpusu mă sfârșesc de dor
Fără nici un ajutor.
Arz mă frig în mare foc
N-am astâmpăr la un loc.
Suflet nu me-a mai rămas
Ohtând mii de ori pă cias.
Cu totul m-am prăpădit
Mințile mi s-a zmintit.
Es din casă mă duc,
Nu știu încotro s-apuc.
Viu iar mă întorc și șez
Stau în loc și suspinez.
Inima mea vai de ia
De la tin-nu să mai ia

Sabia înfiptă în piatră și San Galgano

 În apropiere de Siena se află Abația San Galgano.Nu o vizitasem  încă ,așa că azi am fost să văd cum e cu legenda lui Galgano.

 Aici a fost îngropat Galgano Guidotti ,un cavaler toscan din secolul 12 ,care după o tinerețe tumultuoasă,plină de violențe ,datorită unei viziuni divine ,decide să trăiască în sihăstrie și post pînă la sfârșitul zilelor sale,sfârșit care a venit destul de repede ,după un an de la convertirea sa sufletească.

Născut probabil în 1148 ,la Chiusdino, într-o familie de nobili locali ,moare la 30 noiembrie 1181.

 Ivit pe lume cu violența în sânge ,duce o viață dezordonată și plină de agresivitate.Se spune că Arhanghelul Mihail i s-a arătat și l-a îndrumat pentru a-și salva sufletul.

 După o altă viziune, el afirmă că a-și schimba felul de a fi, era  imposibil ca și a înfinge sabia în stâncă. Spunând acestea   face gestul de a străpunge piatra pentru a-și întări spusele,dar -minune!-sabia intră în rocă precum cuțitul în unt.Înțelegând   mesajul divin el a hotărât să se supună destinului și a dus un trai de pustnic ,în post și rugăciune, lecuind bolnavi,ajutând oamenii în nevoie,iar la 4 ani după moartea sa, papa acelor timpuri l-a sanctificat.

 Aceasta este faimoasa sabie în jurul căreia a fost construită o biserică circulară cum ar fi văzut Galgano în una din viziunile sale.

 Transformarea sabiei în cruce are profundul semnificat al renunțării la violență în favoarea păcii și al dragostei pentru aproapele tău.
Păcat ,însă, că astfel de minuni nu se mai întâmplă,lumea ar avea mare nevoie să transforme ura în iubire!