La câţiva ani după moarte o femeie se materializează pentru a-şi cunoaşte nepotul

Michael S. Merick din Baltimore a fost un foarte cunoscut medic obstetrician. El avea reputaţia de a putea prezice cu maximum de exactitate ziua şi ora naşterii unui viitor bebeluş. Astfel că, în luna septembrie a anului 1965, dr. Merick o anunţa pe una dintre pacientele sale: „Doamnă Dunstable, copilul dumneavoastră se va naşte în noaptea de Crăciun, nu cu mult după miezul nopţii.”

Săptămânile au trecut, iar în ziua de 24 decembrie, medicul a primit un telefon: „Veniţi repede, vă rog, au început durerile!” – îl anunţa Dorothy Dunstable. Însoţit de o moaşă, doctorul Merrick s-a grăbit spre casa doamnei Dunstable. Naşterea a durat câteva ore şi nu au apărut nici un fel de complicaţii. Ştiind ziua în care urma să aibă loc fericitul eveniment, tânăra mamă era bine pregătită. Copilul a apărut pe lume imediat după miezul nopţii.

Într-un moment în care moaşa era plecată după apă caldă, uşa camerei s-a deschis brusc şi a intrat şchiopătând uşor, o femeie, în mod cert o prietenă sau o rudă mai în vârstă a tinerei mame. „Totul de bine? Copilul e sănătos” – a întrebat ea, îngrijorată. „După cum puteţi vedea şi dumneavoastră”, a răspuns doctorul. Femeia a privit spre copil, apoi s-a aplecat asupra mamei încă adormite, a îmbrăţişat-o, s-a întors şi a plecat în cea mai mare linişte. La scurt timp, doamna Dunstable a deschis ochii. Doctorul Merrick a anunţat-o că este fericita mamă a unui copil sănătos, de care va fi foarte mândră. Bucuroasă, femeia s-a confesat. „Tocmai am avut un vis foarte frumos. Se făcea că a venit la mine mama mea şi m-a îmbrăţişat, felicitându-mă.” „Nu o cunosc pe mama dumneavoastră, dar este adevărat că a trecut pe aici o femeie. M-a întrebat dacă totul este bine şi v-a îmbrăţişat înainte de a pleca.” „Fiţi serios, domnule doctor – a spus moaşa, care tocmai îmbăia bebeluşul – nu se mai află nimeni în această casă, în afară de noi trei şi de domnul Dunstable, care tocmai intră pe uşă!” Deşi intrigat, doctorul nu a insistat. Însă, mergând în sufragerie, a zărit pe perete fotografia celei care intrase în cameră după miezul nopţii. „Cine este această femeie?” – a întrebat el. „Este mama mea, i-a răspuns doamna Dunstable. A murit acum câţiva ani într-un accident de maşină.” „Spuneţi-mi, vă rog, avea o dificultate în a merge?” „Da, şchiopăta puţin. Dar avea cochetăria de a spune că acest mers i se potriveşte foarte bine. De ce mă întrebaţi? Aţi cunoscut-o?” „Poate…” – a răspuns doctorul evaziv. Să le spună? Femeia pe care realmente o văzuse semăna cu cea din fotografie. Ea îi vorbise. El îi răspunsese. După câteva momente de ezitare, doctorul Merrick a preferat să păstreze tăcerea. Şi în acea zi de Crăciun şi-a adus aminte de cuvintele Sfântului Augustin: „Misterele invizibilului nu sunt în contradicţie cu natura, ele sunt în contradicţie doar cu ceea ce cunoaştem noi despre natură.”

Articol preluat din REVISTA MISTERELOR, Nr. 33