Aud zgomotul nervilor din mine
Cum se izbeste de zidul de tacere din ochii tai
Aud freamatul zbuciumului din suflet,
Cum se loveste de zidul de tacere din mintea ta.
Aud cum se pierd pasii tai,
In negura noptii din sufletul meu.
Aud cum se detaseaza pe cer,
Linistea celor adormiti demult
Si cad pe ganduri sumbre,
Din care ma trezesc tarziu in noapte.
Si dintr-odata nu mai aud nimic.
Totul este mat, apoi luminos, apoi policolor.
Astept sa vad cum linistea ma cuprinde
Si aud si vad din nou, totul
Curat , dumnezeiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu