Români prin Europa-Adrian Păunescu

Interzis românilor

Pe această uşă,
Astfel scriu stăpânii:
Interzis să intre
Câinii şi românii.

Umblăm prin Europa ca bezmetici,
N-avem de lucru, n-avem bani de pâine,
În vremurile când nu mai contează
Deosebirea dintre om si câine.

Acesta e şi continentul nostru,
Plutim incestuos din ţară-n ţară,
Copiii-nvaţă multilingv, cerşitul,
Cum pot şi omorî şi să şi moară.

Şi nimeni nu ne mai întinde mâna,
Decât cu viclenia jucauşă,
De-a ne o prinde şi de-a o închide,
Cu minimum de riscuri, în cătuşă.

Noi suntem infractorii de serviciu
Ai Europei, care sta la pândă,
Aşa cum e cu alţii iertătoare
Ea ca pe sclavi încearca să ne vânda.

Părinţii şi copiii mor, prin ţară,
Şi noi de noi ne-străinam cu toţii,
Purtând pe umerii trudiţi si gârbovi
Cămaşa rece a străinătăţii.

În plină degradare, zi şi noapte,
Invidia şi dorul ne apasă,
Ne lenevim, ne pervertim, ne ducem,
Că n-avem loc şi rost la noi acasă.

Umblam prin Europa fără ţintă,
Ca nişte zilieri, de azi pe mâine,
Furam şi siluim, mai şi ucidem,
Români la rangul dintre romi şi câine.