Te-am iubit protestant, protestând,
Te-am iubit în cuvinte mai mult ca aievea,
Arzând şi arzând şi arzând.
Te iubesc în sfârșit, fără stări delirante,
Inima mea-i un organ anatomic şi-atât,
Fără tremurul mistic zvâcnind la turnante,
Fără nodul de lacrimi din gât.
Te iubesc deci metodic, egal, eficace,
De la pupa la prova cu tot cu catarg,
Ca matelotul cuminte ce spală puntea pe brânci
Fără să vadă în larg.
Ce victorie mare, aş zice totală,
Ce era de ucis s-a ucis elegant,
Cum ai sparge în vis un vas cu parfumuri
Rostogolite in neant.
Ce victorie mare, aplaud-o tu,
Pune steagul ei hohotind în fereşti,
În vremea asta sufletul meu pompează nebun
Sânge în versul din care lipseşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu