Un pachet de biscuiți, de Adrian Păunescu

Nu știu dacă ați aflat cu toții, oamenii milostivi și înstăriți

De bătrâna ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiți.

Ea de acolo își cumpăra sărmana, ieftin alimentul preferat

Până când cu prețurile astea, n-a mai avut bani și l-a furat.



Totuși cât de rea ești soro lume,

Ce cumplit spectacol îți permiți

Dacă s-a ajuns să moară oameni

Pentru un pachet de biscuiți



Nu știa să mintă și să fure, a trăit în cinste din puțin

Și-au văzut-o că e speriată, parcă o muncea un gând străin

Nici n-au apucat s-o controleze, că s-a și predat ca într-un joc

Și înnebunită de durere a căzut și a murit pe loc.



Totuși cât de rea ești soro lume,

Ce cumplit spectacol îți permiți

Dacă s-a ajuns să moară oameni

Pentru un pachet de biscuiți



S-au furat averi de miliarde, țări întregi au fost făcute praf

Nici n-ar fi mai potrivită sigla decât o ruină și un jaf

Iar acei ce le-au furat pe toate dau din cap profund dezamăgiți

Că bătrâna a murit umilă pentru un pachet de biscuiți.



Totuși cât de rea ești soro lume,

Ce cumplit spectacol îți permiți

Dacă s-a ajuns să moară oameni

Pentru un pachet de biscuiți.