să-nvăţ copacii tot ce ştiu
despre timp şi naştere, limba oamenilor,
virtuţile urii şi iubirii.
Ei stăteau cu degetele arzând,
M-au ascultat cu o mină serioasă:
Ştiam notele de subsol, întregul text,
vorbele mele erau precise şi corecte -
Eram sigur că învaţă -
până ce un copac a vorbit cu durere,
să-ntrebe de ce nu schimb niciodată culoarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu