Și tot izvorul ce curge din ea spre vărsare,
Știu, multe abisuri s-au născut din ea ,
Și noaptea, stelele îi fac cu ochiul copilărește,
Când ne-am privit, ai simțit ce am simțit și eu?
Ochii mei, deși par mereu căutând depărtări,
Sunt aici,căutându-te pe tine...
Atunci când te simt în preajma mea,
Simt... că ai și tu o inimă,
Și vreau să cred ca te gândești din când în când
la mine,
Dar ai putea să mă ții strâns de mână,
Și împreună sa număram secunde rând pe rând?
Ai putea fi tu însuți?
As putea fi eu însămi?
Am putea să credem că și iubirea,
la fel ca lumea,
a fost făcută din cuvânt?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu