A terminat oare Dickens unul din romanele sale în lumea de dincolo?

Unul dintre cei mai mari, dacă nu cumva cel mai mare romancier englez al secolului trecut, Charles Dickens a fost multă vreme atras de mister şi de fantastic. La sugestia unui prieten american, Wilkie Collins, el s-a decis să scrie un roman cât se poate de neobişnuit, Misterul lui Edwin Drood, pe care însă nu l-a terminat niciodată. El promisese unei reviste că-şi va publica romanul în paginile acesteia, sub forma a douăsprezece foiletoane lunare. Tocmai îl terminase pe cel de-al şaselea când a murit; era în anul 1870. Decepţia generală a fost imensă, căci cititorii abia aşteptau să „devoreze” fiecare nou foileton, de îndată ce apărea, iar acum fuseseră lăsaţi la mijlocul povestirii.

Această decepţie a afectat şi orăşelul Brettleboro, din statul Vermont, unde trăia o bătrână doamnă adeptă a spiritismului şi care, între două şedinţe, se mai ocupa şi de locatarii pensiunii pe care o ţinea. Un tânăr tipograf, Thomas P. James, avea şi el o cameră la pensiune şi asista uneori la şedinţele de spiritism ale proprietăresei sale. El nu spunea însă niciodată nimic şi nici nu părea interesat de respectivul fenomen ocult, până la data de 3 octombrie, când şi-a anunţat proprietăreasa că avusese ocazia să comunice direct cu Dickens, singur în camera sa, şi că acesta îl însărcinase să să-i termine romanul. Ameţită de încântare, buna doamnă şi-a înconjurat pe loc noul protejat cu tot felul de atenţii.

Numeroşi martori au putut asista la crearea urmării romanului Misterul lui Edwin Drood. În fiecare zi, după ce îşi termina lucrul la tipografie, James se întorcea extenuat acasă, se retrăgea în camera sa şi adormea în fotoliu, uneori mai multe ore la rând. După ce se trezea, el începea să scrie cu mare viteză, ca şi cum abia reuşea să transcrie ceea ce i se dicta de către o voce invizibilă. Uneori umplea mai multe pagini cu scrisul său urât, alteori abia dacă scria câteva rânduri. El nu corecta şi nu-şi revedea niciodată textul, explicând că nu are dreptul să facă acest lucru. Thomas era tânăr şi frumuşel, aşa că sărmanul Dickens era nevoit să-l aştepte mai multe zile dacă, din întâmplare, el întâlnea vreo fată drăguţă căreia să-i facă curte.

Atunci când volumul „dictat de Dickens”, a apărut în noiembrie 1873, critica literară era pregătită să-l sfâşie în bucăţi. Dar el a fost cea mai mare surpriză literară a epocii; specialiştii erau consternaţi. Din mâna unui tânăr necopt ieşise o carte care ar fi putut fi scrisă foarte bine de marele Dickens însuşi. „Mi-a fost dictată de el”, rectifica mereu tânărul. În numai câteva zile, tânărul tipograf a ajuns celebru, fiind considerat un mare romancier, demn să-i ia locul lui Dickens.
http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8029