Eu ard, nu te speria,
Eu am luat foc,
Bine că eşti aici lângă mine,
Să mă vezi,
Că tu până nu vezi nu crezi,
Nu mai vreau să ard nici eu pe înfundate,
Mi-am dat drumul.
Ai spus că dacă nu te iubesc
Nu ard şi uite proba,
Eu voiam să o ţin ascunsă.
Sărută aceste făpturi de fum
Care ies din mine, toate sunt eu,
Seamană cu mine, sunt chiar eu,
Care năpârlesc,
Înainte de a mă îngropa în braţele tale,
În buzele tale.
Un şarpe care-şi leapădă cămăşile multicolore,
Înainte de marea hibernare.
Tot tu îmi vei da zemuri de plante,
De smochine strivite ca să înviez,
Voi suge lapte din sânul tău
Să mă dezintoxic
De pământul care s-a varsat în vinele mele,
Şi s-a cerut arat,
Sunt şi pruncul şi tatal şi sfântul duh,
Dar mai la urmă,
Când ne mai vine suflarea
Acum suntem amândoi cu sufletul la gură
Şi îl bem unul de pe buzele altuia,
Îl sorbim,
Iată o idee de perpetuum mobile,
Fumul meu te îmbracă
Fumul tău mă despoaie
Am luat foc amândoi,
Ţi-am spus să stai mai departe.
Cine-o stinge aceste cuvinte,
Să fie blestemat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu