Cerul plin de stele.
Patru plopi ascund în umbră
Casa dragei mele.
Dar mi-a fost pesemne calea
De-un dușman ursită:
Am găsit lumina stinsă,
Ușa zăvorâtă...
De trei nopți aceeași cale
Bate călătorul.
Cine n-are dor pe vale
Nu-mi cunoaște dorul.
Gânduri triste, mâne sară
Viu în ciuda voastră, —
Și de-o fi zăvor la ușă
Intru pe fereastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu