* * * (Dedicaţie tatălui meu) de Tudor Muşatescu

Domnule Consilier,
de "cules", eu îţi ofer,
diploma alăturată
ca s-o vezi, în fine, luată.
Ţi-ofer s-o pui în ramă,
în salon sau chiar în cramă;
să rămâie mărturie
dintr-un veac de studenţie
şi urmaşilor să spună
c-a fost lungă, însă, bună.
Şi, prin secoli, vară, iarnă,
praful iernii s-o aştearnă,
căci de-o diplomă, e lege,
numai praful se alege,
dacă nu e la mijloc
şi-o fărâmă de noroc,
care-n vremile-astea grele
se traduce prin... proptele!
Nu că zic, dar vreau să spun
c-am un frate cam nebun
care, ani la rând, departe
s-a făcut burduf de carte
şi-a tot strâns cu câtă jale
cam vreo trei patalamale.
Foaie verde trei zmicele,
ce crezi c-a făcut cu ele?
Mi le-a arătat tustrele
dumitale şi mămichii
şi-apoi, a făcut pe ele
ce-a făcut sub pod... Bulichii,
fiindcă frate-meu săracul
a aflat târziu refrenul
că deştepţii merg ca racul
şi tâmpiţii merg ca trenul
că prin "crizele acute"
nu mai pot păşi pe iţe
şi c-ajungi la ţel mai iute
nu pe porţi, ci pe portiţe.
Foaie verde trei scaieţi,
de-aş avea eu doi băieţi
nu din ăia cu "toptanul"
ci din ăia cu bucata
ce i-aş face pân' la anul!
Morala: Pozetiv, dac-aş fi tata!