Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu,
Cu milă şi tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu.
Şi-apoi într-o zi oarecare,
În care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o în vechi calendare:
Duminica trupului meu.
Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă,
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă...
Flămând de iubirea intreagă,
Pe vremi cu amurg mohorât,
Când zodiile noaptea-şi dezleagă,
Mă satur cu-o umbră şi-atât.
Şi sufletul meu te mai roagă,
Magnetic catarg doborât,
Tu, umbră tăcută şi dragă,
Aşează-ţi fularul la gât...
O umbră se-nchide în mine,
O umbră prin mine trecu,
E-atâta de rău, că e bine,
E-atât de mult "da", că e "nu".
Bacovia-şi iese din sine
Şi râde în "a" şi în "u",
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu.
Super !...O adevărată delectare !...Mulțumiri !...
RăspundețiȘtergere