În care chipu-ţi stă cuprins
Şi de pe care vitregia
Nici o lumină n-a desprins.
Eşti tot aşa ca altădată,
Precum erai şi te-am visat.
De ramă veşnic apărată,
La tine timpul n-a intrat.
Prin marginile ei de piatră
Cu care dârz te-mprejmuii,
Chiar de-ar fi vrut să te lovească,
Duşmanul n-a putut lovi.
Privesc la tine, cea de-afară
Ce-n nici o ramă nu te-ai vrut
Şi peste care timpul, fiară,
Ca toate fiarele-a trecut.
De-ar fi să te găsesc acuma
După portret şi nu te-aş şti,
Aş răscoli întreaga lume
Şi nu te-aş mai putea găsi.
Frumos, dragă prietenă întru sensibil !...Mulțumiri !...
RăspundețiȘtergere