Și prieteni n-ai să-i strigi
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!
Și ce slăveai în taină
E ca și cum nu-ți explici,
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu...
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!
Când oprit la o răscruce,
Drumul nu ști să-l prezici,
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!
Când nu mai ai nici vise
Și nu ști cum să te ridici,
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu...
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!
Când s-adună norii negri,
Ploaia cade ca un brici,
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!
Mângâiere n-ai, nu vezi acum
Mâini întinse de amici,
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu...
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!
Pomul vieții crește mândru
Unde spiritul e viu,
Luminează iar salvarea
Cerul gol și cenușiu.
Când orașele-s în flăcări-
Mușuroaie de furnici-
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!,
Și când cauți în zadar un om
Printr-atâtea mii de venetici
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ține minte, sfârșitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu...
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu...
Ține minte, sfârșitul nu-i aici!
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ține minte, sfârșitul nu-i aici…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu