mi-a trimis un pui, ca un lăstar,
ziua sã mi-l joc pe chiparoase,
seara să mi-l culc în degetar.
Pentru piciul ăsta mic de aur viu
-fulg de lună, zîmbet de zăpadă-
m-am fãcut tătic giuvaergiu,
strai de-azur sã-i cos într-o baladă.
Îi aştern, suave, pentru mers,
strofe mici ca fulgi de crizanteme,
ca să calce numai peste vers,
cu pantofi de rouă prin poeme.
Îi fac jocuri din aripi de cărăbuş
şi din umbră moale şi uşoară.
Leagăn i-am cioplit dintr-un arcuş
şi culcuş de cer într-o vioară.
Cresc păpuşi din floare de cireş
şi le plimb prin stihurile mele,
şi-un căluţ de vis îi scriu pe-un preş
măiestrit din cântece şi stele.
Chiar şi urşii cu priviri de sticlă roz
şi cu funde prinse în agrafe,
îi adorm în basm cu voievozi,
în cociuobe albe de garoafe.
Şi-aşa trec zilele, cu steme,
cu surâs, cu zurgălăi sau cu amar,
şi ne uită-ntre garoafe şi poeme
-pici plăpând şi tată grădinar-
pe o margine albastră de cleştar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu