Hai, bordei, bordei sărac-Doină

„Hai, bordei, bordei sărac,
Nu mai ştiu ce să mă fac;
Intru-n tine, ies afară,
Gândurile mă doboară.
Nu-i mălai în căpistere,
Trupu' mi-i fără putere;
Nu sunt lemne, nu e sare,
Iarna cade cu ninsoare
Şi-mi aduce supărare.
Hai, bordei, bordei micuţ,
Vine gerul şi-s desculţ,
N-am în pungă un bănuţ.
Am muncit o vară-ntreagă,
Sărăcia tot mă leagă
Strâns în lanţuri de oţele,
Priponit cu neagră jele,
Vai de steaua vieţii mele!
Hai, bordei, bordei, bordei,
Rău m-apasă anii grei –
Dar-ar Dumnezeu cel sfânt
S-apuc vremuri pe pământ
Ca să am şi eu cuvânt;
Şi ciocoii toţi să piară,
Că ne-au făcut viaţă-amară.
Hai, bordei, bordei de lut,
De când soarele-am văzut
Eu de tine n-am ştiut...”