Nu-i banc ...e o parabolă!

Un intelectual moare şi ajunge în faţa Judecătorului Suprem pentru a i se analiza faptele de pe Pământ şi pentru a fi repartizat acolo unde îi este locul. Din analiza făcută, a rezultat că omul a avut o viaţă corectă, dar a mai avut şi mici scăpări, aşa încât, pentru corectarea lor a fost repartizat, o perioadă de timp, în iad. Însoţitorul lui l-a plimbat prin tot iadul şi, pentru că omul nu fusese foarte păcătos, i s-a dat un “post” de supraveghetor la balta cu rahat.
- Vezi, i-a spus supraveghetorul, tu nici măcar nu trebuie să te murdăreşti pe picioare, tu stai frumos pe fotoliu şi tot ce trebuie să faci este să-l altoieşti cu biciul pe cel ce vrea să scoată capul afară.
Zis şi facut. După perioada de penitenţă, supraveghetorul s-a întors ca să vadă ce face omul şi, nu mică i-a fost mirarea când a văzut că acesta stătea nepăsător, fuma şi îşi bea cafeaua.
- Nefericitule, ce faci, îţi permiţi chiar şi aici să nu asculţi?
La care omul i-a răspuns simplu:
- Nu te supăra, te rog. Ştii, aştia sunt români… Cum scoate unul capul afară, se găsesc cel puţin trei să-l tragă înapoi.