Izvorul-Ioan Alexandru

Izvorului asemeni sunt și eu:
Cutremurat sub stelele de vară,
Cu cât e cerul mai fără de vânt
Cu-atât lăuntrurile mele se-nfioară.

Nu dinafară-i zvon ce mă framântă,
Nici din adâncuri, nici de sus,
O umbră s-a desprins din slavă,
Icoana ei în mine a apus.

Din ce în ce sunt cercuri mai adânci
Și mai departe horele pe ape...
S-a deșteptat în mine un izvor
Ce nu-l mai pot cuprinde și încape.