vineri, 23 mai 2014

Tudorel-Baladă populară culeasă de Gh.Dem. THEODORESCU

  Foicica ulmului,
                        La marginea drumului,
                        Drumul Țarigradului
                        Și schelii-mpăratului,
                        Case-nalte s-au zidit,
                        Cârciumioară s-a gătit
                        Și frumos că s-a boit.
                        Dar cine mi le-a clădit?
                        Savalași Tudor,
                        Pazarghian Tudor,
                        Heisicol Tudor.
                        Foaie verde ș-o lalea,
                        N-avea naiba ce lucra?
                        Tudorel mi se-ndemna
                        Și de tânăr se-nsura,
                        Frumoasă mândră lua;
                        De frumoasă ce erea,
                        Cârciumăreas-o punea,
                        Ș-o chema, mări, Voica.
                        Dar unde cârciumărea?
                        La marginea drumului,
                        Drumul Țarigradului
                        Și schelii-mpăratului.
                        Cine pe drum că trecea
                        La cârciumă
                        Se oprea,
                        La Voichița
                        Se uita
                        Și de dragul ei tot bea
                        Beau-și turcii
                        Papucii,
                        Ieniceri
                        Hangerile,
                        Croitori
                        Foarfecile,
                        Cirezari
                        Cirezile,
                        Rămâneau
                        Cu pungile,
                        De le oftau
                        Buzele!
                        Tudorel se-mbogățea
                        Și, d-avere ce-și avea,
                        Își strângea
                        Și-și cumpăra
                        Catârași
                        Cu gălbenași,
                        Și cirezi
                        De boi d-ăi grași,
                        Herghelii
                        De cai
                        Frumoși,
                        Turme
                        De juncani
                        Spătoși.
                        Dar p-atât nu se lăsa,
                        Ci-și făcea Tudor, făcea
                        Nouă late mori de vânt,
                        Nouă mori pe subt pământ.
                        Că nouă d-or măcina,
                        Bănetul s-o aduna.
                        Tudorel se-mbogățea,
                        Dar la biruri
                        Mi-l punea
                        Și haraciuri
                        Că-i cerea,
                        Mare greu l-împresura.
                        Și da Tudor, și mai da
                        Tot pe ani
                        Cinci pungi de bani,
                        Și p-o lună,
                        Pungă plină.
                        Și da Tudor, și mai da
                        Nu da banii
                        Cu punga,
                        Ci da sacii
                        Cu mâna,
                        Lăscăi
                        Cu dimirlia,
                        Parale
                        Cu banița,
                        Dar de biruri
                        Nu scăpa,
                        De haraci
                        Nu se plătea.
                        Tudorel îmi sărăcea,
                        Mare greu îl cuprindea
                        Și, de vedea și vedea,
                        Din guriță că-mi grăia
                        -Voico, soțioara mea,
                        Io pe tine când te-am luat,
                        Eram tânăr și bogat,
                        Și mai mult m-am bogățit
                        De când, Voico, ne-am soțit.
                        Dar câinii mahalagii
                        Ne-a pârât pe la beșlii,
                        La haraciuri
                        Că m-a pus,
                        Bănișorii
                        Mi i-a scurs.
                        Am vândut,
                        Cum am putut,
                        Catârași
                        Pe gălbinași,
                        Cirezile
                        De boi
                        Grași,
                        Herghelii
                        De cai
                        Frumoși,
                        Turme
                        De juncani
                        Spătoși,
                        Ale nouă mori de vânt
                        Și p-ale de subt pământ,
                        Dar de bir
                        Nu m-am plătit,
                        De haraci
                        Nu m-am scutit,
                        Ș-am rămas sărac lipit.
                        Mătură hambarele
                        Prin toate colțurile
                        Și, de-i găsi făioară,
                        Să mi-o cerni
                        În sitișoară,
                        S-o frămânți
                        În lăcrimioare
                        Și s-o coci
                        La țâțișoare,
                        C-am să plec
                        Din țară-n țară
                        Ca s-ajung,
                        Din sat în sat,
                        Până-n târg
                        La Țarigrad,
                        La cinstitul de-mpărat,
                        Și la el să jeluiesc
                        Că nu-i chip să mai trăiesc.
                        Și Voichița, d-auzea,
                        Lacrămile
                        Că-i curgea;
                        Hambarele
                        Mătura,
                        Făioară
                        Că-mi găsea,
                        D-o turtică
                        Mi-i făcea;
                        În lacrămi o frământa
                        Și la țâțe
                        I-o cocea,
                        Și în traistă
                        I-o punea.
                        Tudorel mi se gătea,
                        Pe Voichița
                        Săruta,
                        Iar sărmana,
                        Vai de ea,
                        De foc mare leșina.
                        Soacră-sa îmi alerga,
                        Apă rece că-i punea,
                        Pe Voichița deștepta.
                        Tudorel că le grăia
                        -Iacă, maică, nora ta,
                        Păstreaz-o ca viața mea,
                        La-ntoarcere s-o găsesc
                        Așa cum ți-o dăruiesc.
                        Tu, Voichițo, soața mea,
                        Să-ți păstrezi tot mintea ta
                        Și cinstea măicuță-mea,
                        Că mă duc la Țarigrad,
                        La-nălțatul de-mpărat,
                        Ca la el să jeluiesc
                        Că n-am hal să mai trăiesc.
                        Tudorel le cuvânta,
                        Mâna mă-si-i săruta,
                        Pe Voichița-mbrățișa,
                        Drumulețu-și apuca
                        Și la Poartă se ducea.
                        Acolo, de-mi ajungea
                        În genunchie-ngenunchea,
                        Trei zile-n poartă ședea.
                        Împăratul se uita,
                        Din ciubuc tutun trăgea,
                        Și pe Tudor când vedea,
                        Ciubucgiu-și trimetea,
                        La serai că mi-l chiema
                        Și din gură-l întreba
                        -Pazarghian Tudor,
                        Heisicol Tudor,
                        Savalași Tudor,
                        Pe la noi
                        Ce-ai căutat,
                        Averea cui
                        Ți-ai lăsat?
                        -Preacinstitule-mpărat,
                        Mare rău m-a-mpresurat;
                        La haraciuri
                        Am fost pus
                        Și la biruri
                        Greu supus,
                        Tot pe ani
                        Cinci pungi de bani,
                        Și pe lună,
                        Pungă plină.
                        N-am dat banii
                        Cu punga,
                        Ci-am dat sacii
                        Cu mâna,
                        Lăscăi
                        Cu dimirlia,
                        Parale
                        Cu banița.
                        De haraci
                        Nu m-am plătit
                        Și de bir
                        N-am isprăvit,
                        Dar de tot am sărăcit,
                        Ș-am venit
                        Să jeluiesc
                        Că n-am hal să mai trăiesc.
                        -D-alei, Tudor, Tudorel,
                        Pazarghian Tudor,
                        Savalași Tudor,
                        Heisicol Tudor,
                        Nu știi c-ai mai avut
                        Saxanale
                        Cu parale,
                        Sămărași
                        Cu gălbenași,
                        Cirezi multe
                        De boi grași,
                        Herghelii
                        De cai
                        Frumoși,
                        Turme
                        De juncani
                        Spătoși,
                        Nouă mori
                        Pe subt pământ
                        Ș-alte nouă
                        Mori de vânt?
                        -Împărate,
                        Le-am avut,
                        Dar pe toate
                        Le-am vândut,
                        Și haraciul
                        Mi-am plătit,
                        Să mă văz cortorosit,
                        Cu măicuța odihnit.
                        Am plătit cât am putut,
                        Dar de bir n-am mai avut,
                        Ș-am venit să jeluiesc,
                        Să mă lași să sângeclesc,
                        Că n-am hal să mai trăiesc!
                        Împăratul, d-auzea,
                        Nici mai mult că-l ispitea,
                        Ci din gură-l întreba
                        -De-ai venit să jeluiești,
                        Unde vrei să sângeclești?
                        Ori în Țara Românească,
                        Ori în a Moldovenească,
                        Ori aici, în a Turcească?
                        -Ba aici, în a Turcească,
                        Că sunt oile
                        Mai grase,
                        Albinele
                        Mai mieroase,
                        Văcșioarele
                        Mai lăptoase,
                        Și-st aproape
                        Și de case.
                        Împăratul se-nvoia,
                        Slobozenie
                        Că-i da,
                        Și poruncă
                        Poruncea
                        Să strângă
                        Cât o putea
                        Din sangeacul care-o vrea,
                        Tudorel că mi-și pleca,
                        Un vătaf cu el lua,
                        Prin sangeacuri
                        Că umbla,
                        Zaharele
                        Că strângea,
                        Beilicuri
                        Că punea,
                        Mari averi
                        Că aduna,
                        Până mi se sătura.
                        La doi ani și jumătate,
                        Frige-l
                        Dorul,
                        Gândul
                        Bate
                        Să se-ntoarcă
                        De departe
                        Pân-acasă
                        La mă-sa
                        Și la draga
                        Voichița.
                        Două luni sângecluia
                        Ș-alte două îmi trecea
                        Până doru-l podidea,
                        Și-atunci, măre, ce făcea?
                        La-mpăratul se-ntorcea
                        Și din gură mi-l ruga
                        -Preacinstitule-mpărat,
                        Io de-acas' când am plecat,
                        Mămușoara
                        Mi-am lăsat
                        Nemâncată,
                        Nebăută,
                        De nevoie
                        Doar știută.
                        Pân-acum am tot răbdat
                        De măicuță depărtat,
                        Acum dor m-a apucat,
                        Ochi de lacrămi mi-au secat;
                        Părul mi s-a cărunțit,
                        Mustăcioara-mi s-a lungit,
                        Dor de ducă mi-a venit.
                        Să-mi dai voie să mă duc,
                        Doar cu suflet s-o apuc,
                        Și ce-o vrea măria-ta
                        Din avere tot mi-o da.
                        Împăratul l-asculta,
                        Voie bună că-i dădea
                        Și-averea-i dăruia
                        Saxanale
                        Cu parale,
                        Sămărași
                        Cu gălbenași,
                        Cirezi multe
                        De boi grași
                        Și turme
                        De juncănași.
                        La-mpăratul se-nchina,
                        Mâna, poala-i săruta,
                        Ziua bună că-și lua,
                        Ciobănașii că-și tocmea
                        Și spre casă se-ntorcea.
                        Merg pe cale
                        Tot cântând,
                        Din cavale
                        Șuierând,
                        Ciobănașii
                        Tot jucând,
                        Măgărușii
                        Tot zbierând,
                        Juncănașii
                        Șir mergând
                        Și boi grașii
                        Rumegând.
                        Mergu-și ziua și noaptea
                        Până iată-mi ajungea
                        Cam la drumul jumătate;
                        Făr-odihnă, nu se poate!
                        Atunci turmele oprea
                        Și din gură le grăia
                        -D-alei, voi, vătafilor,
                        D-alei, voi, ciobanilor,
                        Încet cu cirezile,
                        Încet cu oițele;
                        Nu tăiați
                        Drumurile
                        Și nu călcați
                        Florile,
                        Să le pască mielele.
                        Io nainte-o să v-apuc,
                        Io nainte-o să mă duc;
                        Până voi că mi-eți sosi,
                        Io tainul v-oi găti
                        Șapte buți oi destupa,
                        Simbrioara că v-oi da,
                        Și pe trei v-oi însura,
                        În Domnul v-oi cununa,
                        Ca să fim ca niște frați,
                        Toți de lume lăudați;
                        Pâine, sare c-am mâncat
                        Și cu toți am asudat!
                        Tudorel, de le grăia,
                        Călișor încălica,
                        Într-o fugă
                        Se ducea,
                        Pân-acasă
                        Mi-ajungea.
                        Deștiul chieie că făcea,
                        Porțile că descuia
                        Și la pimniți năvălea,
                        Că de mult, de când plecase,
                        Vin în gură nu băgase.
                        El în pimniță intra,
                        Buți pe rând tot încerca
                        Cerca una, cerca două,
                        Cerca, măre, pân'la nouă.
                        Tudorel mi se-mbăta,
                        De gârlici se-mpiedica,
                        Jos cu fața mi-și cădea,
                        Somn adânc îl cuprindea.
                        Iată, măre, se-ntâmplase
                        Mă-sa noaptea că visase
                        Și din somn se deșteptase.
                        Ea din somn se deștepta,
                        Sete mare c-o ardea,
                        Limba-n gură-i dogorea
                        Și Voichiții că-i zicea
                        -Voică, Voică, nora mea,
                        Mi-te scoală, maică, scoală
                        Ș-adu mie vin în oală,
                        C-așa sete n-am avut
                        De când maica m-a făcut.
                        Voica,-ndată
                        Ce-auzea,
                        Numa-n iie
                        Se scula,
                        Oala-n mână
                        Că lua,
                        Lumânarea
                        C-aprindea,
                        În gârlici că se ducea
                        Și de el se-mpiedica.
                        Lumânarea
                        Că stingea,
                        Ulcelușea
                        Că spărgea,
                        Îndărăt mi se-ntorcea
                        Și, de frică, ea zicea
                        -Maică, maică, soacra mea,
                        Nu știi c-am să-ți spui ceva!
                        Unul pimnița ne-a spart,
                        Buțile c-a încercat,
                        A băut pân' s-a-mbătat
                        Și-n gârlici mi s-a culcat.
                        Io de el m-am piedicat,
                        Lumânarea
                        C-am scăpat,
                        Ulcelușea
                        Mi s-a spart!
                        Soacră-sa, unde-auzea,
                        Mâna-n cui că mi-și punea,
                        Lua biciul de curea
                        Și da-n Voica cât putea,
                        Și da-n Voica d-o bătea
                        Și din gură-o suduia
                        -Hei, cățea
                        De nora mea,
                        De când Tudor mi-a plecat,
                        Tu ibovnic ți-ai luat,
                        Banii de pe vin i-ai dat
                        Și cu el te-ai sărutat,
                        Ba-l aduci până-n gârlici,
                        Parcă io n-aș fi p-aici!
                        Voica, biet, se văieta
                        Și din gură-i răspundea
                        -Ba mă jur, maică, pe sare,
                        Pe pâine, pe lumânare
                        Și pe sfintele icoane!
                        De când Tudor mi-a plecat,
                        Nimeni nu m-a sărutat,
                        Ibovnic nu mi-am luat,
                        De vinul ce s-a vândut
                        Grijă mare c-am avut,
                        Și la tine c-am venit,
                        Banii-n mână i-ai primit.
                        Soacră-sa n-o asculta,
                        Lumânare c-aprindea,
                        O frânghie că-ndoia
                        Și ca ștreangul o făcea;
                        Pe-ntuneric se ducea
                        În gârlici că ajungea,
                        Peste Tudor că dedea,
                        După gât că i-l punea
                        Și trăgea și iar trăgea,
                        Și din gură tot zicea
                        -Trage bine, nora mea,
                        De nu ți-e inimă rea
                        Și de nu e vina ta!
                        Tudor sufletul își da,
                        Iar mă-sa
                        Și Voichița
                        Tocma-n pimniță-l băga,
                        După buți îl ascundea.
                        Vreme multă nu trecea,
                        Turmele
                        S-apropia
                        Și cirezile
                        Sosea.
                        De departe s-auzea
                        Clopotele
                        Răsunând,
                        Căvălașele
                        Cântând,
                        Măgărușii-n oi zbierând.
                        Și la poartă când sosea,
                        Ciobănașii mi-l striga
                        -Ia te scoală, Tudore,
                        Și deschide porțile,
                        Să-i băgăm averile;
                        Ia destupă
                        Buțile
                        Și ne udă
                        Buzele,
                        Că ni-s arse gurile!
                        Tudorel nu le răspunde,
                        Că n-are, măre, de unde;
                        Numai Voica se scula,
                        Soacrii-si de veste-i da
                        Și cu roche se-mbrăca.
                        Zorile
                        Se revărsa,
                        Porțile
                        Se descuia
                        Și averile
                        Intra
                        Saxanele
                        Cu parale,
                        Sămărași
                        Cu gălbenași,
                        Cirezi multe
                        De boi grași
                        Și turme de juncănași.
                        Toate-n curte de intra,
                        Loc de pus nu se găsea,
                        Așa multe că erea!
                        Voica și cu soacră-sa
                        Înainte
                        Le ieșea,
                        Toate-averile
                        Primea,
                        Masă mare
                        Le-ntindea,
                        Zece buți de vin scotea
                        Și frumos îi ospăta.
                        Dar la masă ce vorbea?
                        Că Tudor,
                        De dor
                        Fierbinte,
                        Se pornise mai-nainte
                        Să găteasc' hambarele
                        Și toate coșearele,
                        Să-și puie averile.
                        Atunci toți înmărmurea
                        Ș-unul p-altul
                        Se-ntreba,
                        Când... vătaful
                        Neculcea
                        În gârlici se scobora,
                        După buți că-mi căuta
                        Și pe Tudor mi-l găsea,
                        Înghețat și omorât,
                        Cu frânghie
                        Strâns de gât,
                        Dup-o butie
                        Târât.
                        El, afară de-l scotea,
                        'N sus cu fața
                        Mi-l punea,
                        Iar Voichița
                        De-l vedea,
                        Cu mâini părul
                        Că-și smulgea,
                        Lângă dânsul
                        Leșina.
                        Mă-sa-ndată c-alerga
                        Și, pe Tudor când vedea,
                        Din teacă
                        Cuțit trăgea,
                        În inimă
                        Și-l băga,
                        Peste fii-su mi-și cădea,
                        La un loc doi morți era.
                        Jale multă s-auzea,
                        Lacrămi multe se vărsa.
                        Stau ciobanii
                        De-l plângea,
                        Din cavaluri
                        Mi-l jelea
                        Zbieretul
                        Oițelor,
                        Ca plânsul
                        Surorilor,
                        Urletul
                        Dulăilor,
                        Ca oftatul
                        Fraților.
                        Ei pe Tudor mi-l scălda,
                        Mai frumos îl premenea
                        Coșciug unii
                        Mi-i făcea,
                        Groapă alții
                        Mi-i săpa
                        Lui Tudor și maică-sa.
                        La biserică-i îngropa,
                        Cruce mare le punea,
                        Îndărăt că se-ntorcea
                        Și la masă
                        S-așeza.
                        Din pomană
                        Le mânca
                        După cum e datina.
                        Foicică ș-o lalea,
                        Voica, măre,
                        De vedea
                        Că rămânea
                        Singurea,
                        Soțior că-și alegea
                        P-un cioban mai tinerel,
                        Tinerel
                        Și frumușel,
                        Semănând cu Tudorel.
                        Ea de mână
                        Că-l lua,
                        La biserică
                        Mi-l ducea,
                        La icoane-ngenunchea,
                        Trei mătanii că făcea,
                        Voie Domnului cerea
                        Și popa mi-i cununa,
                        După legea creștinească,
                        De ei să se pomenească.

Un comentariu:

  1. Povestea lui Tudorel e o realitate a zilelor noastre, tragică.
    Îți mulțumesc, Daniela și te felicit pentru pasiunea cu care aduni și ne redai minunate lucrări din cultura neamului nostru din trecut și de azi.

    RăspundețiȘtergere