Într-una din seri, asistenţa aştepta cu nerăbdare începerea reprezentaţiei. Când Paganini aşeză vioara la umăr şi se auziră primele note, publicul era în extaz. Sunetele păreau să aibă aripi şi să zboare la atingerea degetelor sale încântatoare.
Deodată, se auzi ceva straniu. Una dintre corzile viorii lui Paganini se rupse. Dirijorul, orchestra, publicul înlemniseră, dar nu şi Paganini. Uitându-se la partitură, continua să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu probleme. Dirijorul şi orchestra, exaltaţi, reluară bucata muzicală.
Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet perturbator distrase atenţia spectatorilor. Se rupse o altă coardă a viorii lui Paganini. Dirijorul se opri din nou. Orchestra la fel. Dar nu şi Paganini! Ca şi cum nimic nu s-ar fi întamplat, el continuă concertul, scoţând sunete dintre cele mai imposibile. Dirijorul şi orchestra, impresionaţi, se întoarseră la cântat.
Dar, nefericirea se întamplă din nou! O a treia coardă a viorii lui Paganini se rupse. Dirijorul se blocă, orchestra se opri, respiraţia spectatorilor se tăie. Însă Paganini continuă. Scoase toate sunetele de la coarda unică ce rămase din vioara sa distrusă, ca şi cum ar fi fost un contorsionist muzical. Nicio notă muzicală nu a fost uitată. Dirijorul se încuraja, orchestra se motiva, iar publicul trecu de la linişte la euforie, de la inerţie la delir. Paganini a atins gloria! Numele său străbate timpul.
Nu a fost un violonist genial, dar este simbolul profesionistului care continuă să meargă înainte în ciuda imposibilului.
Când veţi fi descurajaţi, nu renunţaţi niciodată. Treziţi-l pe Paganini care se află în voi şi avansaţi pentru a învinge! Victoria este arta de a continua. Cand totul pare să se prabuşească, daţi-vă şanse şi mergeţi mai departe. Niciodată nu vi se vor rupe, în viaţă, toate corzile. Însă dacă, din întâmplare, veţi fi la fundul prăpastiei, aceasta va fi şansa de a atinge cea mai bună coardă din univers: încrederea în voi înşivă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu