- Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, iar apoi tânjesc iar să fie copii; că își pierd sănătatea pentru a face bani, iar apoi își pierd banii pentru a-și recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc din timp la viitor și uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le învețe copiii tăi?
- Să învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc și că durează mai mulți ani pentru ca acestea să se vindece; să învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puțin; să învețe că există oameni care îi iubesc, dar pur și simplu încă nu știu să-și exprime sentimentele; să învețe că doi oameni se pot uita la același lucru și ca pot să-l vadă în mod diferit; să învețe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalți și că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înșiși.
- Mulțumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să știe?
Dumnezeu m-a privit zâmbind și a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna" .
Dumnezeu e aici totdeauna și nicicând. Să nu-mi spuneți că Dumnezeu e ascuns după semafor și nu vede când o beizadea a unui baron local trece cu bolidul pe roșu și calcă mortal un copil care în recreația mare trece strada să-și ia un covrig de la chioșcul de peste stradă. Oricât te-ai uita la chipul tău în găleata scoasă din fântână să bei apă, chipul îți va fi hâd datorită mișcărilor apei din găleată. Nevrând s-o recunoască, mama acelui copil mort așa îl vede pe Dumnezeu în subconștientul ei. Ura ei e viscerală, disimulată în paranoia fricii și respectului de Dumnezeu. Atâta vreme cât mai moare un om nevinovat și altul vinovat e cu putință să facă rău unuia inocent și să scape, și când Dumnezeu a pus judecători corupți pe pământ în loc să judece El Însuși aceste pricini, orice pilde bune ne dă Dumnezeu și oricât ne-ar vorbi de frumos, absența și pasivitatea Sa din lumea curentă și îndobitocită de nedreptăți mi se pare criminală. Nu Dumnezeu vorbește înțelept despre noi și îndreptările noastre, ci noi oamenii vorbim înțelept despre un Dumnezeu absent dar care nu are atâtea pretenții câte îi atribuim chiar noi în naivitatea noastră bolnavă. Păcat de tot timpul pierdut de Dumnezeu cu noi și de noi cu Dumnezeu !
RăspundețiȘtergere