Bine şi rău -Tudor Arghezi

Între nădejde tristă şi-ndoială,

Te-am căutat prin bolta siderală.

Te-am căutat pe unde şi neunde

Îţi bănuiam făptura că se-ascunde.

Te căutam în tainica ta lipsă

Prin Testamente şi Apocalipsă.

Să fi rămas un loc nemaiumblat

Pe unde nu te-am căutat?

Când socoteam că te-am găsit,

Se şi-nălţa în dreptul tău un zid.

Simţindu-te zvâcnind în rădăcini

Te mai simţeam în spice şi-n tulpini.

Te-am şi cântat pe corzi, şi noi şi sparte,

Şi peste vieţi şi peste moarte.

Tu rămâneai mereu departe.

Auzul tău nu vrea s-audă

Cântec de nai, de cobză şi-alăută?

Într-o-nserare, în sfârşit,

Mi se păruse că te-aş fi zărit

În mantia de aur a unui asfinţit,

Prinzându-ţi-o, târâtă prin ţărână.

Mi-a şi rămas un ciucure în mână

Şi l-am vârât în sân, ca un pribeag

Un bun de furtişag.

Dă-mi voie, negăsită arătare,

Să-ţi pui acum o veche întrebare:

Că ai făcut atâtea frumuseţi blajine,

Fără-ndoială, mulţumescu-ţi bine,

Clădiri de piscuri, cuiburi de izvoare,

Timpuri şi valuri călătoare

Şi oamenii în sărbătoare;

Bărbaţi viteji, domniţe la harpă şi la furcă.

Mutând pe strune mâna, fuiorul când se-ncurcă.

Dar, mare-aprinzătorule de stele,

Cum de-ai făcut şi-atâtea lucruri rele?