INSCRIPŢIE PE PIATRA DE HOTAR -Geo Dumitrescu

"Cin' se ia cu mine bine,

îi dau haina de pe mine..."

                   (Cîntec popular)

Slav aş fi fost, de nu eram latin, 

latin aş fi, de n-aş fi fost şi dac -

dar a ieşit aşa : să fiu român, 

şi eu cu soarta asta mă împac !

Mi-au dat şi alţii sînge şi cuvinte -

nisipuri galbene trecură-n zbor, 

purtate-n vîntul Asiei, fierbinte, 

să-ngraşe primitorul meu ogor.

Şi din Apus, din Miazăzi, veniră 

umane pulberi, umbre şi lumini, 

cu bine şi cu rău mă vremuiră -

pe toate le-am sorbit în rădăcini.

Şi nu-i nimic străin - a' mele-s toate, 

dator nu sînt : plătit-am cu prisos ! - 

că tot plătind uitucilor la rate, 

cuţitul mi-ajunsese pîn' la os !

Dar am rămas aşa cum scrie-n carte -

priviţi-mă, si-o să vedeţi uşor

că nu-s asemeni nimănui în parte, 

deşi,-ntr-un fel, vă semăn tuturor.

Sînt bucuros de oaspeţi si prieteni ; 

deschisă-i poarta, inima si ea ; 

binevenit vei fi sub mîndre cetini, 

în munţii mei, la caldă marea mea.

Îmi dai un sfat ? Te-ascult cu luare-aminte.

O mînă de-ajutor îmi dai ? Mulţam !

Dar nu cumva să-ţi bîiguie prin minte 

că asta-i ţara cailor de ham !

Poftiţi, deci, staţi la masă, staţi la soare ! -

un loc prielnic vă păstrez, amici; 

v-astept cu mintea plină, gîndu-n floare 

(că nu-i de lipsă fosforul pe-aici !...)

Întind spre toată zarea poduri bune : 

primesc şi dau întregului Pămînt; 

nu-i gînd viclean în mine să răsune, 

dar nici stăpîn nu caut: eu îmi sînt!

Învăţ, cîntînd sau nu, şi limbi străine, 

mi-or folosi - în mintea mea socot -

dar mă gîndesc de-asemeni că e bine 

să mă pricep întîi şi-ntîi să-not !...

Şi, iată, simt aşa cum scrie-n carte -

priviţi-mă, şi-o să vedeţi uşor 

că nu-s asemeni nimănui, în parte, 

deşi,-ntr-un fel, vă semăn tuturor.

Că slav eram, de n-aş fi fost latin, 

latin aş fi, de nu mi-ar zice dac -

dar a ieşit aşa : să fiu român - 

şi vreau cu toată lumea să mă-mpac !