Descopere-te-n faţa drapelului ce vine
Purtat de mâini voinice în sunet de fanfare…
În fiorul de mărire ce-şi taie drum prin tine
Vorbeşte vitejeasca, străvechea-mbărbătare –
Descopere-te-n faţa drapelului ce vine!
E ros de gloanţe steagul, dar soarele s-adună
Şi firele-i de aur s-aprind în foc şi ard,
Mătasa învechită acuma-i o cunună
Şi nu mai pare zdrenţe al patriei stindard,
Căci razele de soare pe fruntea lui s-adună…
Cu soarele în creştet porneşte Tricolorul
Şi goarnele răsună, şi inimile bat –
Cu ochii plini de lacrimi s-opreşte trecătorul:
Un frate scump el vede în orişice soldat,
Şi toţi sunt mari în clipa când trece Tricolorul!
Ce mari sunt toţi acuma! Drapelul zdrenţuit
E mult mai sfânt ca pânza bogată din altar:
Nu fumul de tămâie şi nu sfinţitul dar
Al cuminecăturii cu roşu l-au stropit,
Ci sângele atâtor Cristoşi ce s-au jerfit…
Un trup străpuns de gloanţe fu masa lui de-altar,
Şi soarele, şi ploaia, şi vântul l-au boltit –
Închină-te, când trece drapelul zdrenţuit!
Drapelu-i mărturia izbânzilor trecute,
Mândria cea de astăzi şi visul necurmat,
Şi-aşa cum trece-n soare măreţ, înflăcărat –
Semeaţă mărturie a gloriei trecute –
Cu ochii duşi la locuri pe unde-a fluturat,
Drapelul îşi visează fâşiile pierdute!…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu