sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Nu-i nimeni-Adrian Erbiceanu

Pe malul unde dosnic zac,
Nu-i val să-ncumete a sparge
Tăcerea dominând catarge,
Semnul ascuns în zodiac.

Târât pe-o rână, şi bătut,
Un gând se năruie spre altul: 
Nisip mărunt tocând asfaltul
Adolescenţei ce-a trecut.

Îngemănate-n colier,
Istorii - ape ce înnoadă, 
Spasmotic, trepte de cascadă -
Pe trupuri se preling şi pier.

Pe malul veşnic mistuit,
De-arsura golului ce-l sapă,
Nu-i nimeni care să priceapă
Ce s-a pierdut, ce-i de găsit...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu