Fătălăul -Tudor Arghezi

Cu vreo cîteva tuleie,

Mă, tu semeni a femeie.

La sprinceană

Fetișcană,

Subsuoară

De fecioară.

Ai picioare

Domnișoare,

Coapsa lată

Adîncată,

Ca-n zuvelci;

Urechile, ca doi melci;

Doi zulufi cu doi cîrcei;

Două boabe de cercei

Dezlipite, de muiere.

Și - al dracului ! - a miere

Și a tiparoase

Hoitul tău miroase.

Ți-este mîna

Ca zmîntîna,

Degetele ți-s -

Parcă ți le-a scris -

Gemene

Să semene;

Degetele: ca viermușii,

Pielea: pielea corcodușii.

Solz de sticlă-n unghie.

Ochiul tău înjunghie,

Gura ta subt firișoare-i

Pafta cu mărgăritare.

Buzei tale apă dă

Fîntîna și leapădă.

Fata, de cum te-o vedea,

Ca din vînt rămîne grea,

Căci pleoapa de ți-o ridici

O ciupești cu trei furnici.

O fi fost măta vioară,

Trestie sau căprioară

Și-o fi prins în pîntec plod

De strigoi de voievod ?

Că din oamenii de rînd

Nu te-ai zămislit nicicînd.

Doar anapoda și spîrc,

Cine știe din ce zmîrc,

Morfolit de o copită

De făptură negrăită

Cu coarne de gheață,

Cu coama de ceață,

Cu uger de omăt -

Iese așa fel de făt.

Din atîta-mpărechiere și împreunare,

Tu ai ieșit tîlhar de drumul mare.

Na ! ține o țigare