Moralistul elocvent
Deplângea pe neavuţi,
Sincer şi inteligent,
Te-nvăţa cum să-i ajuţi.
El vorbea de-al vieţii scop,
De umana demnitate,
Arunca dojeni potop,
Peste-odrasle-mbelşugate...
Cuvântarea-i curgătoare,
Minunata pledoarie
Şi întreaga adunare
O sorbea cu lăcomie:
Pentru-a sălii mulţumire,
Doi calici sunt puşi pe goană:
Cu glas tare,-n tânguire,
Sub fereastră cer pomană...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu