Voi fi cândva zãpadă
în cel mai alb tãrâm,
voi fi zãpadã albã
pe-o creangã de salcâm.
Atunci, în zi de iarnã,
presimt cã ai sã treci,
cu pasul în descântec,
pe albele poteci.
Se vor pleca salcâmii,
și voi cãdea frumos
ca o risipã albã
în pãrul tãu,prinos.
Râzând ai sã te scuturi
de albul duh cernut,
și n-ai sã știi cã-n tainã
eu tãlpile-ți sãrut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu