Ce faci tu? de-atâta vreme
N-am mai rătăcit prin crânguri
N-a-ncercat să te mai cheme
Dorul ca sa fim iar singuri?....
Haide, fii copil cuminte
N-aștepta să vin la tine
Să te fac cu rugaminte
Să pricepi ce este bine.
De-ai ști tu ce farmec dulce
E sub teiul singuratic!...
Vino, crângu-o să ne culce
Pe-al lui pat de flori, sălbatic.
Și-ochii tăi ca doi luceferi
Să-i lumine ca-n trecut.
Să te vad cum o să- i aperi,
Daca-oi vrea sa ți-i sărut.
Pe poteca înfundată
Iarba deasă să ne-ascunză
S-ascultăm ca si-altadată
Freamătul duios de frunză.
Și privind cum de povară
Teiul floarea-ncepe-a-și cerne
Să-nvățăm pe din afară
Cântul dragostei eterne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu