Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor
cu un foşnet prelung seara cădea
ceva se surpa printre crengi se năruia
într-o haotică geometrie
calea ducea în patru direcţii diferite
peste câmpiile grele ale cerului
mecanicul fuma liniştit puteam alege locul
îl alegeam
atunci se năştea în noi o aspră penitenţă
seara ne cădea părul îl puneam deoparte
cu un foşnet prelung cerul cădea
ceva se surpa în noi se năruia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu