Mă plânge astăzi un nebun
Cu faţă lungă, ca de cal
Şi-mi râde ţeava unui tun
Zvârlind ghiulele de metal.
Aud cum plouă nesfârşit
De sus, din cerul ce s-a rupt,
O ploaie ca de plumb topit,
Semn că potopul a-nceput.
Tot număr pietrele pe drum
Din doi în doi, din zece-n zece
Şi-mi plânge iarăşi un nebun
Cu lacrimă de piatră rece.
Şi îmi rânjeşte tunul greu
Zvârlindu-şi bombele la mal,
Mă plânge astăzi şi mereu
Nebunul meu cu cap de cal.
Noapte de noapte încă plouă,
Potopul creşte ne-ncetat
Şi pietre mi-au rămas doar două
Din toate câte-am numărat.
Mă plânge astăzi şi mereu
Nebunul meu cel mai iubit
Şi mă desfide tunul greu,
Şi-aud cum plouă infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu